karate

karate

Shotokan Masters ISKF Master Camp Training (2 of 5)

Shotokan Masters ISKF Master Camp Training (3 of 5)

Salt la: Navigare, căutare

Shotokan este un stil de Karate introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte răspândit în lume, Shotokan se traduce prin "Școala lui Shoto", după porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar există și alte interpretări cum ar fi "Școala bradului și a valului", aici prin bradul mereu verde simbolizând veșnica tinerețe a concepțiilor și neîncetata lor înnoire iar prin val, munca necurmată care trebuie depusă pentru a putea însuși aceste principii, muncă asemenea valurilor care lovesc neîncetat țărmul. Acest stil pune accentul pe pozițiile adânci și lungi, pe tehnicile eficace în lupta de la distanță și pe dezvoltarea vitezei. Tehnicile de mâini și cele de picior apar în proporții egale.
Există numeroase kata, cum ar fi: Taikyoku, Heian, Tekki, Bassai, Kanku, Empi, Jion, Jitte etc., acestea fiind importate din Okinawa și modificate de maestrul Funakoshi, atât în privința unor tehnici, cât și a denumirilor inițial cu rezonanțe chinezești, dar apoi japonizate. Stilul Shotokan este popular în Japonia, mai ales în regiunea capitalei. Numeroase universități au în programul lor de studiu acest stil (Waseda, Takushoku, Keio etc). Acest stil este primul care a fost predat în Japonia în anul 1922 și primul care s-a răspândit prin intermediul instructorilor japonezi în Europa și America, apoi în toată lumea, fiind și astăzi cel mai cunoscut stil de karate.
În cadrul Shotokan-ului s-au dezvoltat două ramuri distincte după moartea lui Gichin Funakoshi. Astfel, Shotokai-ul condus de maestrul Shigeru Egami (1912-1981) care a urmat cel mai strict metoda maestrului său Gichin Funakoshi, în vremea căruia a fost unul din cei mai de seamă instructori ai școlii. În 1957, la moartea maestrului, devine instructor principal al Shotokan-ului, Egami fondând gruparea Shotokai, care refuză orice formă de competiție. Cu timpul, acest stil a devenit tot mai închis, chiar cu o tentă mistică, căutându-se atingerea unei trepte superioare a capacităților mentale prin exersarea aprofundată a kata-urilor, percepte filozofice stricte, chiar studii în direcția comunicării telepatice pentru controlul asupra adversarului. În prezent această ramură este puțin reprezentată, la moartea lui Egami în 1981 conducerea școlii fiind preluată de elevul său Oshima Tsutomu.
Ramura principală a Shotokan-ului a fost cea grupată în jurul maeștrilor Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama și Taiji Kase, care au fondat Asociația Japoneză de Karate (J.K.A.) cu scopul răspândirii karate-ului în lume ca formă sportivă. Instructorul principal al J.K.A., Masatoshi Nakayama (1913-1987) a început, copil fiind, studiul artelor marțiale; era descendentul unei vechi familii de samurai și din 1932 a fost elevul maestrului Funakoshi. Alături de Hidetaka Nishiyama, a pus bazele conceptului sportiv în karate, elaborând primele reguli de competiție și atrăgând în J.K.A. numeroși maeștri tineri ai Shotokan-ului, deși aceștia s-au lovit de împotrivirea fățișă a generației mai vechi. Această generație nouă de instructori a obținut curând mari succese în competiții și a activat puternic pentru răspândirea Shotokan-ului în lume, J.K.A. devenind prima organizație de karate renumită în întreaga lume.
Cei mai cunoscuți instructori ai Shotokan-ului sunt: Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama, Taiji Kase, Hirokazu Kanazawa, Keinosuke Enoeda, Teruyuki Okazaki, Hiroshi Soji, Norihiko Iida, Hideo Ochi, Masaru Miura, Miazaki Satoshi și Masahiko Tanaka.

Wankan - King and Crown - Shotokan Kata by Soon Pretorius

Kanku Dai - Look at the Sky (Big) - Shotokan Kata by Soon Pretorius

Jion - Love and Goodness - Shotokan Kata by Soon Pretorius

Makiwara Demonstration (Subtitles)

Artbitrarea in competitii pe baza principiilor traditionale ale Karate-ului.
De: Hidetaka Nishiyama

I. Puncte cheie pentru arbitrarea Kumite.
1.   Mentineti atentia asupra celor doi concurenti simultan, mentineti privirea in stare de atentie “ Toyama-no-Metsuke pentru a vedea actiunile ambilor concurenti. Arbitru isi mentine respiratia pregatita in orice moment pentru “ Kiai “ , deci sincronizat cu concurentii.
2.  Cand concurentii initiaza miscarea , reactionati cu ei cu corpul dvs. Propriu stand in armonie cu ei. Arbitrul urmareste actiunea cu ambii ochi si mentine respiratia astfel incat sa fie pregatit pentru Kiai la fel cum si concurentii sunt pregatiti pentru kiai.
3.  Acordati atentie speciala picioarelor competitorilor atata timp cat acestea exercita o presiune puternica catre podea fara a tranti. In momentul detectarii la competitori initierea tehnicii (presiunea maxima la podea), arbitrul expira si scoate sunet (ca si la “Haii”) in timp ce incordeaza bratul pentru a incepe indicarea scorului sau neacordare  de puncte in functie de efectuarea tecii de catre competitori.. In acelasi timp arbitrul face o fotografie mentala a actiunii competitiei cu ajutorul careia va ajunge la o decizie privitoare la scor.
4.  Revedeti aceasta imagine pentru a judeca si acorda punctele.
NOTA:
 Reactiunea adecvata de presiune asupra podelei in momentul final al tehnicii, are scopul de a produce “todome” si adevarata forta “kime” si deci punctual. Daca presiunea asupra podelei nu este corecta, atunci “kime” si “todome” sunt imposibil de realizat.
In acest moment, in timp ce bratul se misca , decideti punctual sau nu, apoi continuati cu semnul bratului pentru “da”sau “nu”.
 OBSERVATIE: Dupa miscarea initiala a bratului, luati decizia de arbitrarea intr-o fractiune de secunda, daca este posibil. Daca nu, este bine si un pic mai tarziudeoarece o revedere adecvata si o arbitrare precisa mult mai importanta.

II. Puncte cheie- Punctele Kata
1.  Probleme fundamentale.
  A.   Corectati pozitia incorecta.
- Axa corpului trebuie mentinuta perpendicular pe podea.
  B.   Starea corecta sau incorecta.
-Capabil de a exercita presiunea maxima la podea.
-Capabil de a rezista la socul contact.
  C.   Mentinerea contactului vizualcorect sau incorrect.
  D.   Respiratie corecta sau incorecta.
- control adecvat al expiratiei si inspiratieipentru a controla tehnica
  E.   Grad de incarcare cu putere / energie Ki.
2. Elemente de punctaj.
A. Puncte de baza.
1. Dinamica corpului. Gradul de crestere al energiei pentru a fi directionata spre tehnica;
a. partile corpului se misca de la centrul incheieturilor fara a schimba alinierea.
b. gradul de corectitudine al ritmului la miscarea corpului, in timpul miscarii in sus de la podea prin partile corpului spre tinta.
c. gradul de crestere a energiei.
OBSERVATIE: in cazul tehnicilor de mana, energia este crescuta de patru ori daca o miscare liniara executata corect este transformata intr-o miscare de rotatie.
2. Puterea.
a. gradul total de presiune asupra podelei in stadiul final al miscarii corpului;
b. gradul total de energietransmise tintei de la presiunea asupra podelei, prin miscarea corpului;
c. gradul total de contractie a muschilor corpului spre tinta.
OBSERVATIE: in cazul puterii de soc sunt necesareintreaga musculature si contractia instantanee.
3. Forma.
a. gradul de contractie adecvat pentru aplicarea tehnicii – dar care nu este absolut necesar pentru actiune sau pentru devierea liniei de miscare;
b. gradul de corectitudine al pozitiei de la sfarsitul unei tehnici;
c. gradul de mentinere a pozitiei adecvate a liniei centrale, atat in aparare cat si in atac;
d. gradul de mentinere a pozitiei adecvate a privirii de contact cu adversarul;
e. gradul de precizie a pozitionarii tintei, exemplu Jodan si Chudan;
f. gradul de Kime/Zenshin in fiecare moment.
4. Tranzitia.
a. Fentarea.
Gradul de mentinere a greutatii corpului centrata si mentinerea controlului asupra picioarelor cu ajutorul corpului;
Pastrarea echilibrului fara miscarea centrului corpului in sus si jos.
b. Continuarea.
Gradul de folosire a fortei de contractie/reactie pentru mentinerea usoara a tehnicii de continuare (contractia/reactia maxima este apoi folosita pentru a initia urmatoarea tehnica).
Gradul de mentinere a momentului fara a intrerupe circulatia energiei / puterii – (continuarea constanta a tehnicii); Aceasta transmitere lina a momentului trebuie mentinuta de la inceputul pana la sfarsitul kata.
c. Tempo.
Gradul de potrivire corecta a timpilor in aplicarea tehnicii.

B. Puncte de indemanare.
1. Stapanirea.
a. Gradul de acuratete al tehnicii si a miscarii corpului;
b. Gradul de calitate a tehnicii este rezultatul unei perioade lungi de antrenament;
2. Impresia.
Gradul de impresie perceput in exterior ca dinamica interioara a corpului.

Esentialul in BUDO (Arte martiale) de Hitoshi KASUYA
›MATO Acesta este cuvantul "YAIKI", care in japoneza inseamna tragerea cu arcul. O alta semnificatie este momentul sagetillor. Chiar daca o sageata isi atinge tinta, putem sa ne dam seama daca felul in care a atins tinta este bun sau rau. Poti sa crezi sa daca sageata isi atinge tinta, felul in care este trasa nu este asa de important. In orice caz, daca sageata are un "YAIKI" rau, ea isi poate atinge tinta, dar nu poate patrunde o armura de scandura. Aceasta mentalitate poate sa fie aplicata si la tehnica din KARATE. Tehnica celor mai buni luptatori de Karate se remarca prin viteza, putere si control. Luptatorii imaturi pot sa fie foarte rapizi, dar le lipseste ceva. Chiar daca ei inteleg tehnicile de lupta, nu isi imbunatatesc aceste tehnici prin gandire. Acesta este un YAIKI rau, deoarece ceva esential lipseaste din artele martiale, in acest caz. In sport, obtinerea punctelor este considerata a fii foarte importanta. De fapt, multi instructori de Karate isi invatat elevii cum sa castige un meci. Desi Karate are aspectele unui sport, el este bazat pe un concept BUDO al artelor martiale. Karate nu inseamna numai sa invingi, felul de a invinge si procesul desfasurarii intrecerii este cel mai important. In acest proces, luptatorii pot sa invete multe lucruri, nu numai tehnici de lupta, dar si tehnici de concentrare mentala. Problemele legate de dopare si acte ilegale in Jocurile Olimpice, efectuate de catre jucatori sau arbitrii sunt un aspect delicat al doctrinei de a a castiga.

---

›Mentalitatea Acum lasati-ma sa va vorbesc de mentalitate. Ceea ce face ca YAIKI sa fie bun sau rau este mentalitatea oamenilor. Daca starea de spirit a persoanei este rea, atunci YAIKI va fii rea. In Karate, este un test numit "testul de impartire", care consta in impartirea unei scanduri sau a unei pietre in doua bucati, folosindu-te doar de o mana. Daca mintea ta este plina de anxietate sau de ezitare, nu poti sa o rupi in doua, deoarece despartirea, ruperea in doua are loc mai intai in mintea ta. Aceasta este la fel in KUMITE sau KATA. Ezitarea schimba dinamica tehnicii WAZA. Chiar eu insami, cand eram tanar, trebuia sa lupt mereu cu anxietatea si ezitarea din mintea mea. Datorita unei dorinte crescute de a invinge, corpul meu devenea inflexibil si nu puteam sa imi mai controlez abilitatile. In acest fel aveam de pierdut. Si chiar cand am castigat meciul, nu am putut sa inving in felul in care mi-as fi dorit eu. Am luptat pana la varsta de 40 de ani. M-am eliberat din negura spiritualal la varsta de 33 de ani. Inainte de ultimul meci, pe care l-am jucat in Campionatele Mondiale, in timp ce planificam strategile pe care le voi folosi in timpul meciului, am simtit impulsul de a incerca sa dau ceea ce era mai bun in mine sau de a lasa totul in voia sortii (inainte de competitie am praticat karate 10 ore/zi, timp de doua luni). Apoi m-am simtit fara griji si am castigat in felul ideal pe care mi-l dorisem toata viata, corpul meu a luptat dezinteresat si m-a ajutat sa castig. Dupa acest moment, am luptat pana la varsta de 40 de ani, pentru ca reusisem sa ating starea de spirit necesara. Principalul meu interes cand fac Karate este sa lupt intr-un mod ideal, nu sa castig meciul.

---

›Kata in Karate, exista si tehnica Kata (forme). Cele mai multe dintre ele se afla in China, ele fiind introduse prin Okinawa (o insula sudica din Japonia). Inca din timpuri stravechi, luptatorii de Karate isi imbunatateau tehnica prin practicarea acestor forme. Tehnica Karate poate sa fie insusita prin practicarea KATA. In zilele noastre, oamenii tind sa practice KUMITE (lupta) pentru a castiga jocul, nu sa practice KATA. KATA este esenta Karate. In KUMITE, poti sa te lupti bazandu-te pe instinctul tau natural si relaxare, fara sa inveti forme si tehnici. Daca cineva practica numai KUMITE, ea/el nu va fi capabil sa practice Karate dupa varsta de 40. Prin KATA, poti sa inveti balansul ideal, viteza si tehnica respitatiei. Astazi, in era jocurilor, jucatorii de Karate doresc sa arate stilul de joc si frumusetea formelor folosind KATA, in care loviturile puternice nu pot fii vazute. Pe de alta parte, nu inseamna ca poti sa ai o KATA reusita doar prin viteza si putere. In practicarea KATA, mentalul are un loc foarte important. Pot sa ma calmez inainte de a incepe KATA, incerc sa nu ma incruntez si sa ma relasez (Zenshin), cand astept sa inceapa KATA, mentin statusul dinamic in timp ce efectuez miscari statice si mentin starea statica in timp ce conduc atacuri violente, joc KATA cu dorinta implinirii si luptei drepte (Tsuushin) si o inchei cu ganduri inofensive, care sunt foarte dificil de atins. (Zanshin) Am experimentat acest sentiment numai de doua ori, in timp ce eram in competii, in meciuri. Nu am mai vazut pe nimeni, nici macar audienta sau juriul, respiratia mea era perfecta in ciuda miscarilor dificile. Am atins starea sirituala de siguranta perfecta si m-am simtit minunat. Am practicat karate mai mult de 40 de ani, aproape in fiecare zi si de fiecare data am incercat sa ating acest sentiment. Din experienta mea, am ajuns la concluzia ca sa te controlezi pe tine insuti este mult mai greu decat sa iti controlezi adversarul in timpul luptii. Mintea controleaza miscarile si corpul.

---

›REI In final, va voi vorbi despre REI (respect). In artele martiale, REI este considerat a fii foarte important. REI inseamna respectul pentru oameni. Semnificatia invatarii Karate este speciala, mai ales pentru tineri si copii. Bineinteles, Karate este sportul ideal pentru corp pentru tineri si copii, care in felul acesta isi echilibreza si psihicul. In orice caz, cel mai important lucru in Karate este sa ii faci pe copii sa inteleaga sensul respectului si increderea prin tehnicile posedate.

---

›Modestia Un alt punct important este modestia. Pentru japonezi, modestia este foarte importanta. Desi acest aspect poate sa fie greu de inteleg de catre alte culturi, acesta este punctul cel mai important in invatarea artelor martiale. Daca esti prea increzator, nu poti sa vezi lururile cu adevarat importante. Daca consideri ca esti imatur, poti sa le ceri altora sfatul. Aceasta este valabila deoarece luptatorii de Karate se inclina inaintea DOJO (sala de pregatire). In alte cuvinte, ei trebuie sa isi lase mandria si cariera afara de DOJO, pentru a invata modestia. In Japonia, persoana care se lauda cu abilitatile sale este privita ca fiind needucata si inculta. Din contra, in alte tari sa te lauzi cu abilitatile tale este important. Aceasta este o diferenta culturala. Si nu stiu care cultura este mai buna. ›Frumusetea Si in final, qintesenta acestui sport combativ este ca atunci cand esti fata in fata cu adeversarul, te inclini cu respect, capeti instinctul salta si omnipotenta, dar esti chemat la realitate de vocea ratiunii, anuntand sfarsitul lui YAME. Luptatorii se inclina cu modestie si respect, indiferent de rezultatul intrecerii. In aceasta actiune sta frumusetea artelor martiale.

Shotokan Karate Do

Disciplina si eticheta in dojo

Obiceiul de a purta uniforme albe (dogi) in dojo este un insemn al budo karate si un simbol al puritatii si inocentei dorintei pe care il introduce Budo in artele martiale. Acesta (costumul de practicant) trebuie sa fie intotdeauna curat. Centura se considera a contine o parte din spiritul angajat in pregatire si nu se spala pentru a va conserva clipele de daruire in pregatire.
Intotdeauna sa-ti scoti papuci la intrarea in dojo. La intrare si iesire din dojo, cu fata catre sala, ne inclinam si salutam din FUDO DACHI (pozitie de baza) spunand „OSU !” in semn de respect si apreciere fata de DOJO si persoanele din el. Daca ai intarziat la antrenament, ingenunchiezi in SEIZA (pozitia de salut din asezat) in partea laterala a clasei pana instructorul te vede si iti da voie sa intrii in antrenament. Du-te prin spatele sirului cand ti se va spune sa-ti iei locul in rand. Iesirea se face tot prin spatele colegilor.
Nu-ti scoate nici o parte din dogi in timpul antrenamentului daca nu ti se spune aceasta. Cand ti se cere sa te aliniezi sau sa iti schimbi pozitia fa-o repede si ordonat spunand „OSU !”.
Nu se paraseste asezarea in formatia de lucru fara a cere permisiunea instructorului, indiferent de motivatie.
Niciodata sa nu stai cu fata la altar cand iti aranjezi tinuta.
Cand doresti sa lucrezi cu cineva mai mare in grad cere-i ajutorul politicos : Onegai shimas – doresti sa lucrezi cu mine. Niciodata nu practica kumite decat daca este prezent un instructor. Cand practici kumite cu o centura neagra arata respect pentru gradul sau. Daca crezi ca trebuie sa lupti mai tare lupta, dar aminteste-ti ca ei au gradul tau in minte in timpul de desfasurare al luptei. Faptul ca lupti cu o centura neagra nu inseamna ca trebuie sa lupti cat poti tu de tare si sa ignori regulile de kumite. Nu cere sa ti se dea un grad mai mare pentru lupta. De asemenea nu trebuie sa refuzi sa lupti cu cei mai mari in grad. Daca esti ranit spune aceasta celui cu care lupti.
Intotdeauna vom reactiona rapid la instructiunile Senpai/Sensei/Shihan-ului ce conduce antrenamentul , si salutand fiecare indicatie primita spunand „OSU !”
Cand esti chemat sa demonstrezi tehnici cu sensei incepe cu o aplecare cu „OSU !” zis. Fa tot ce poti sa folosesti cea mai buna tehnica cand esti uke pentru cei cu grade mari. Trebuie sa te straduiesti tot timpul si sa prezinti un spirit de antrenament riguros si puternic.
Pregatirea trebuie sa fie o dorinta clara si marcata de perseverenta si tenacitate. Nu deranjam in nici un fel dorinta colegilor de a se pregati, perfectiona pe calea Artelor Martiale in general si a  Karate-ului in special. Intotdeauna vom sta in FUDO DACHI asteptand urmatoarea comanda din procesul de pregatire.
Toate comenzile din procesul de pregatire trebuiesc urmate pentru a ne putea perfectiona si devini mai bine pregatiti. Chiar daca nu putem la un anume moment dat sa facem un exercitiu, ne vom stradui sa dam tot ceea ce avem mai bun caci numai asa vom progresa.
In DOJO nu se poarta bijuterii sau alte accesorii de orice fel.

Terminologia folosita in Karate

DIRECTII GENERALE :
AGE / KEAGE – - – Ridicare
CHUDAN – - – Nivelul mijlociu
ENKEI – - – CIRCULAR – Circular
GEDAN – - – Nivelul inferior
GYAKU – - – Revers
JODAN – - – Nivelul superior
JUJI – - – Incrucisat
JUN – - – La nivelul umarului
MAWASHI – - – Circular , rotund
MOROTE – - – Ambele maini
NANAME – - – In diagonala
OI – - – Partea avansata
OROSHI – - – Descendent
SAYU – - – Stanga si dreapta
SHOMEN – - – Inspre inainte
SOTO – - – In afara
TOBI – - – A sari
UCHI – - – In interior
YOKO – - – Lateral
MAE – - – In fata
USHIRO – - – Spate
MIGI – - – Dreapta
HIDARI – - – Stanga
MIGI-MAE – - – Dreapta fata
MIGI-USHIRO – - – Dreapta spate
HIDARI-MAE – - – Stanga fata
HIDARI-USHIRO – - – Stanga spate
NANAME – - – In diagonala
NIVELE :
CHUDAN – - – Nivelul mijlociu , regiunea trunchiului
GEDAN – - – Nivelul inferior , regiunea stinghiei si mai jos
JODAN – - – Nivelul superior, regiunea gatului si mai sus
ANATOMIE CAP, GAT :
AGO – - – Barbie
HANA – - – Nas
ATAMA – - – Cap
KAO – - – Fata
GAMMEN – - – Fata K
UBI – - – Gat
KUCHI – - – Gura
ME – - – Ochi
MIMI – - – Ureche
NODO – - – Torsul gatului
HARA – - – Abdomen
HIZO – - – Splina (coaste)
KATA – - – Umar
KINTAMA – - – Testicule
KOSHI – - – sold
MIZO-OCHI – - – Plexul solar
MUNE – - – Piept
ROKKOSTU – - – Coasta
SAKOSTU – - – Clavicula
SENAKA – - – Spate
SHINZO – - – Inima
SOKEI – - – Stinghie
EMPI – - – Cot
HAISHU – - – Dosul palmei
HIJI – - – Cot
KANSETSU – - – Articulatie
KENTOS – - – Monturi
KOBUSHI – - – Pumn
KOKEN – - – Partea superioara a incheieturii miinii
KOTE – - – Antebrat (partea superioara)
SHOTEI – - – Podul palmei
SHUTO – - – Cantul (taisul) palmei
TE – - – Mana
TEKUBI – - – Icheietura miinii
TOH – - – Arc creat intre degetul mare si index
UDE – - – Brat
WAKI – - – Groapa bratului (sub brat)
YUBI – - – Deget
ARMELE CORPULUI, BRATELE :
Empi – - – Cot
Haisho – - – Dosul mainii
Hiji – - – Cot
Hiraken – - – Lat de pumn
Hitosashiyubi – - – Degetul aratator
Ippon-Ken – - – Lovitura cu incheietura degetului mare
Ippon Nukite – - – Lovitura cu un singur deget
Keiko – - – Mana cioc de gaina
Kobushi – - – Pumn
Koken – - – Partea superioara a incheierurii mainii
Kote – - – Antebrat
Nakayubi – - – Degetul mijlociu
Nihon-nukite – - – Doua degete
Nukite – - – Degetele mainii
Seiken – - – Partea din fata a pumnului
Shotei – - – Podul palmei
Shuto – - – Cantul palmei
Tettsui – - – Pumn cu partea de jos
Toho – - – Mana varful sabiei
Uraken – - – Dosul pumnului
PICIOARE :
ASHI – - – Picior
ASHIKUBI – - – Glezna
ASHIYUBI – - – Deget de la picior
CHUSOKU – - – Perinita piciorului
FUTO-MOM – - – Coapse
HIZA – - – Genunchi
KAHANSHIN – - – Partea inferioara a corpului
KANSETSU – - – Articulatie
SUNE – - – Tibie
TSUMASAKI – - – Varful degetelor de la picioare
PICIORUL SI LABA PICIORULUI :
Chusoku – - – Perinita labei piciorului
Haisoku – - – Bolta labei piciorului
Hiza – - – Genunchi
Kakato – - – Calcai
Sokuto – - – Cantul labei piciorului
Sune – - – Tibie
Teisoku – - – Arcada piciorului
TERMINOLOGIA ANTRENAMENTULUI :
ASHI O FUITE – - – Scuturati picioarele
CHIKARA IRETE – - – Cu putere
FUITE – - – A scutura mainile sau picioarele
FUMIKONDE – - – A se misca de-a lungul podelei
GEIKO HAJIME – - – Inceperea antrenamentului
HAJIME – - – Start, incepeti
HANTAI – - – Partea opusa (schimb)
IBUKI – - – Respiratie energica
IDO-KIHON – - – Miscarile de baza
IDO-GEIKO – - – Miscarile esentiale
KAITEN – - – Invatire, intoarcere
KAMAETE – - – In garda
KIAI – - – Strigatul de inceput
KIAI IRITE – - – Strigatul de lupta
KIHON – - – Esentialul (baza)
KIHON-GEIKO – - – Tehnicile de baza
KIME – - – Lovitura concentrata
KUMITE – - – A lupta
IPPON KUMITE – - – Un singur atac
JIYU KUMITE – - – Lupte libere
JISSEN KUMITE – - – Lupte full contact
MAWATTE – - – Intoarcere
NAORE – - – Revenire la pozitia initiala
NOGARE – - – Metoda de respiratie
OSU! – - – Intele g; respectul si aprecierea celorlalti OSU!
YOROSHIKU ONEGAI SHIMASU – - – A cere altuia sa-ti fie partener OSU!
ARIGATO GOSAI MASHITA – - – Multumind partenerului pentru ca a lucrat cu tine
OTAGAI – - – Coleg
REI – - – Salut
SAHARI – - – Mergand inapoi
SEIZA – - – Pozitia in genunchi
SHITSUREI SHIMASU – - – Scuze pentru intarziere
TATE – - – In picioare
TO O FUITE – - – Scuturarea bratelor
URA – - – Inapoi
YAKUSOKU KUMITE – - – Lupte pre-aranjate
YAME – - – Stop
YASUME – - – Relaxare
YOI – - – Gata (pozitie intermediara)
YUK-KURI – - – Incet
TERMINOLOGIE GENERALA, LA SFARSITUL ANTRENAMENTULUI :
SEIZA-SHITE – - – A se aseza in genunchi (incepand cu centurile mari)
DOJO KUN – - – Juramantul antrenamentului
SHINDEN NI REI – - – Salutul spiritului
MOKUSO – - – Meditatie cu ochii inchisi
MOKUSO-YAME – - – Deschiderea ochilor si terminarea meditatiei
KANCHO-NI-REI – - – Salutul pentru kancho
SHIHAN/SENSEI NI ARIGATO GOSAI MASHITA – - – Salutul pentru profesor
SEMPAI NI ARIGATO GOSAI MASHITA – - – Salutul pentru instructor
OTOGAI NI ARIGATO GOSAI MASHITA – - – Salutul intre colegi
TATE-KUDASAE – - – A se ridica in picioare
NUMERELE SI SISTEMUL NUMERELOR :
Japonezii poseda doua sisteme de numere , unul care este din origini iar altul chinez. Numerele japoneze sunt folosite in chestiuni privind varsta si cand se discuta despre cantitati de obiecte; numerele chinezesti se folosesc pentru masuri , bani si distante. Chinez, Japonez 1 = hitotsu, hito-1 = ichi 2 = futatsu, futa-2 = ni, 3 = mittsu, mi-3 = san, 4 = yotsu, yon yo-4 = shi,* 5 = itsutu, itsu-5 = go, 6 = muttsu, mu-6 = roku, 7 = nanatsu, nana-7 = shichi, 8 = yattsu, ya-8 = hachi, 9 = kokonotsu, kokono9 = ku, 10= to, to-10 = ju, 11 = ju-ichi, 12 = ju-ni, 20 = niju, 30 = sanju, 40 = yonju, 50 = goju, 60 = rokuju, 70 = nanaju, 80 = hachiju, 90 =kyuju, 100 = hyaku, 1000 = sen, 10000 = man.
HYAKU-HACHIJU-DO – - – 180 de grade
KYUJU-DO – - – 90 de grade
YONJUGO-DO – - – 45 de grade
KAI – - – de atatea ori
IK-KAI – - – o data
NIKAI – - – de doua ori
SANKAI – - – de trei ori
YONKAI – - – de patru ori
GOKAI – - – de cinci ori
ROK-KAI – - – de sase ori
NANAKAI – - – de sapte ori
HAK-KAI – - – de opt ori
KYU-KAI – - – de noua ori
JUK-KAI – - – de zece ori
GOJUK-KAI – - – de 50 de ori
HYAK-KAI – - – de 100 de ori
Waza – - – Tehnici
Barai – - – A para
Chokuzuki – - – Lovitura de pumn directa
Enkei – - – Circular
Geri – - – Lovitura cu piciorul
Gyaku – - – Opus
Juji – - – Incrucisat
Kake – - – A prinde sub forma de carlig
Kekomi – - – Lovitura prin impingere
Geri-Waza – - – Tehnici de lovire cu piciorul
Morote – - – Cu ambele brate
Nage – - – Aruncare
Oi – - – Partea avansata
Taoshiwaza – - – Tehnica de doborare
Tobi – - – Saritura
Tobi Geri – - – Lovitura data prin saritura
Tsuki – - – Lovitura cu pumnul
Uke – - – Blocaj
Uke waza – - – Tehnici de blocare
Waza – - – Tehnica
TEHNICI DE BAZA
SEIKEN – - – Pumn frontal
TSUKI – - – Lovitura cu pumnul
Seiken Chudan Tsuki – - – Lovitura de pumn la nivel mediu
Seiken Jodan Tsuki – - – Lovitura de pumn la nivel superior
Seiken Ago Uchi – - – Lovitura de pumn la barbie
Seiken Mawashi Uchi – - – Lovitura circulara de pumn
URAKEN – - – Lovitura cu dosul pumnului
Uraken Shomen Uchi – - – Lovitura spre fata cu dosul pumnului
Uraken Sayu Uchi – - – Lovitura inspre lateral cu dosul pumnului
Uraken Hizo Uchi – - – Lovitura la coaste cu dosul pumnului
Uraken Mawashi Uchi – - – Lovitura circulara in spatele capului
HIJI – - – Cot
Jodan Hiji Ate – - – Lovitura cot spre cap
Chudan Hiji Ate – - – Lovitura de cot spre partea de mijloc
Hiji Age Uchi – - – Lovitura ascendenta cu cotul
Hiji Oroshi Uchi – - – Lovitura descendena cu cotul
UKE – - – Blocare
Jodan Uke – - – Blocaj ascendent la nivel superior
Chudan Uchi Uke – - – Blocaj dinspre interior spre exterior la nivel mediu
Chudan Soto Uke – - – Blocaj dinspre exterior spre interior la nivel mediu
Gedan Barai – - – Parare descendenta la nivel inferior
Chudan Uchi Uke Gedan Barai – - – Blocaj simultan interior si parare descendenta
SHUTO – - – Cantul palmei
Shuto Gammen Uchi – - – Lovitura laterala cu cantul palmei la cap
Shuto Sakotsu Uchi – - – Lovitura de sus in jos cu cantul palmei la clavicula
Shuto Sakotsu Uchikomi – - – Lovitura cu cantul palmei la clavicula
Shuto Hizo Uchi – - – Lovitura cu cantul palmei la splina
Shuto Uchi Uchi – - – Lovitura spre interior cu cantul palmei la gat
GERI(KERI) – - – Lovitura cu piciorul
Uchi Mawashi Geri – - – Lovitura crescanda din interior cu piciorul
Soto Mawashi Geri – - – Lovitura crescanda din exterior cu piciorul
Mea Keage Geri – - – Lovitura ascendenta frontala
Hiza Geri – - – Lovitura cu genunchiul
Kin Geri – - – Lovitura cu laba piciorului la nivelul testiculelor
Mea Geri – - – Lovitura frontala
Mawashi Geri – - – Lovitura circulara
Yoko Keage Geri – - – Lovitura laterala ascendenta
Yoko Geri – - – Lovitura laterala
Kansetsu Geri – - – Lovitura la articulatia genunchiului
Ushiro Geri – - – Lovitura cu piciorul in spate
TERMINOLOGIA COMPETITIEI :
Aka – - – Rosu
Aka no kachi – - – Victoria rosului
Awasete ippon – - – A arata totalul ipponului
Chui – - – Avertisment pentru tehnica ilegala
Encho-sen – - – Prelungirea luptei
Fukushin – - – Arbitru de colt
Genten – - – Punct in minus pentru fault
Hajime – - – Start
Hansoku Ch?i – - – Avertisment oficial
Hansoku Make – - – Pierdut prin descalificare
Hantei – - – Decizia arbitrului
Hantei Onegaishimasu – - – Decizia arbitrului va rog
Hata – - – Steag
Ippon – - – Punct intreg
Jo-gai – - – In afara suprafetei de lupta
Jo-nai – - – In interiorul suprafetei de lupta
Jun – - – Concurent care imparte locul I cu invingatorul
Kachi – - – Victorie
Ni-in – - – Locul doi
Sekai Taikai – - – Campionatele internationale
Shiai – - – Competitie
Shiai-jo – - – Suprafata de lupta
Shik-kaku – - – Descalificare
Shinpan(-in) – - – Arbitru
Shiro – - – Alb
Shiro no kachi – - – Victoriea albului
Shushin – - – Arbitru de centru
Tameshiwari – - – Spargerea scandurilor
Waza-ari – - – Jumatate de punct
Yame – - – Stop – Stop
Yusei kachi – - – Castig prin superioritate
Yusho – - – Locul I
Zenkoku Taikai – - – Campionatele nationale
Zoko – - – Continuarea luptei

Sensei Adrian Popescu

Sensei Adrian Popescu - Sacele 8 Dan are o carte de vizita
impresionanta si o cariera sportiva de invidiat. Actualmente este
Presedintele Federatiei Române de Karate Modern si a Ligii Cluburilor
de Karate -Do Shotokan Fudokan cu sediul la Brasov. Nascut în 1951 la
Focsani primul contact cu sportul de performanta îl arc la Liceul
Sportiv din Brasov unde practica gimnastica. Aceasta l-a ajutat mai
târziu nu numai la capitolul mobilitate dar si în ceea ce priveste
eleganta si acuratetea miscarilor din Karate. Pasiunea pentru Karate-
Do dateaza din 1972, într-o perioada când artele martiale erau
interzise de autoritatile comuniste. Sansa care i s-a oferit de a mari
maestri internationali n-a ramas nefructificata. Adrian Popescu-Sacele
a trecut pe rând prin dojo-urile lui Sensei Ilija lorga10 Dan, Sensei Taiji Kase 9 Dan, Sensei Idetaka
Nishiama 9 Dan, Sensei Hiroshi Shirai 8 Dan - nume sonore din lumea Karate-ului mondial. Având un
talent nativ si o capacitate de a surprinde subtilitatile Karate-ului, Adrian Popescu reuseste sa urce
rapid în ierarhie. Toate gradele pâna la 5 Dan inclusiv le obtine de la maestrul Ilija lorga 8 Dan din
Iugoslavia. Examenul de centura neagra 6 Dan îl sustine în fata Directorului Tehnic Mondial al WKF,
Sensei Guy Sauvin 8 Dan. în 1995 maestrul Popescu primeste recunoasterea de antrenor emerit la
Karate - Do.
în plan personal si profesional Sensei Popescu-
Sacele nu e mai prejos. Este casatorit si are un
copil în clasa a XII - a. Ca inginer mecanic are
contributii practice în domeniul mecanismelor
si a organelor de masini, având publicate cinci
lucrari stiintifice în domeniu. A brevetat mai
multe inventii si inovatii tehnice fiind si cadru
didactic asociat pentru disciplina de Karate-Do
a Facultatii de Stiinte a Universitatii din
Brasov.
Sensei Popescu-Sacele a înfiintat imediat dupa
Revolutie prima organizatie legala de KarateDo
din
România:
Liga
Cluburilor
de
Karate-Do

Shotokan -Fudokan cu 56 de cluburi în componenta. Din 1997 Liga adera la Federatia Româna de
Karate Modern (FRKM) unde pe lânga clasicul Shotokan coexista stiluri precum Shito Ryu, Goju Ryu si
Wado Ryu. FRKM fiind integrata în World Karate Federation (WKF) are recunoasterea Comitetului
International Olimpic (CIO) si posibilitatea ca-n viitor Karate-Do sa fie acceptat ca proba olimpica.
Antrenor emerit si director tehnic national pentru Karate Shotokan, Adrian Popescu-Sacele are
reputatia unui bun pedagog, a unui karateka de exceptie care socheaza prin eleganta, precizie în
miscari si mai presus de toate printr-o explozie energetica deosebita.

29.08.-02.09. 2012 Stagiu de karate shotokan condus de Shihan Adrian Popescu Sacele-presedintele FRK

Katana este sabia lunga japoneza

Katana este sabia lunga japoneza cu taisul pe o singura parte care a fost folosita in special dupa anul 1400. Majoritatea japonezilor folosesc acest cuvânt la modul general, atunci când se refera la o sabie. Când spunem katana insa trebuie sa ne imaginam sabia usor curba, ascutita pe o singura parte, folosita de samuraii japonezi. Arma era purtata de obicei împreuna cu o sabie scurta (denumita wakizashi sau shoto) asemanatoare cu katana, ambele fiind folosite de catre razboinicii japonezi - buke (bushi). Cele doua sabii purtate împreuna se numeau daisho (marele ansamblu), care se poate traduce mot-à-mot "mare-mic". Acestea reprezentau pozitia sociala si onoarea personala a samurailor. Katana, sabia cea lunga, era folosita in lupta, in timp ce sabia scurta era considerata o arma de extrema urgenta si era folosita la înjunghiere, lupta in spatii înguste sau pentru seppuku - ritualul de sinucidere. Teaca katanei este cunoscuta sub numele de saya, iar garda sabiei tsuba, acestea împreuna cu alte parti necesare montajului fiind considerate adevarate opere de arta.

In principal katana este folosita pentru taiere, desi forma usor curba ii permite sa fie eficienta si la împungeri. Desi designul mânerului este facut pentru tinerea cu ambele mâini, exista unele tehnici de prindere cu o singura mana. Conform traditiei este purtata la brâu, in teaca, cu lama in sus. Scopul initial pentru care se practicau artele martiale cu sabia s-a învechit si arte precum kenjutsu si iaijutsu s-au transformat in arte martiale moderne adaptate zilelor noastre. Arta mânuirii katanei si de atacare a adversarului imaginar cu aceasta se numeste iaido, iar kendo este arta duelarii cu sabia de bambus, luptatorii fiind protejati de o masca si o armura. Vechile scoli ale sabiei, cum ar fi Kashima Shinto-ryu, Kashima Shin-ryu, sau Tenshin Shoden Katori Shinto-ryu, înca exista. Cea mai faimoasa si apreciata tehnica este "Nitto Ryu", aceasta constând utilizarea concomitenta in lupta a katanei si a wakizashiului, Miyamoto Musashi fiind cel mai faimos samurai care a folosit si perfectionat acesta tehnica.

Katana in societatea japoneza

Katana era considerata sufletul samuraiului. Desi foarte multe arme din vremea samurailor si-au pierdut popularitatea, katana a ramas la fel de apreciata si faimoasa pina in zilele noastre. O mare parte din cultura japoneza se învârte in jurul katanei. De-a lungul istoriei japoneze pentru o lunga perioada de timp, doar samurailor le era permis sa poarte sabia, iar faptul ca un taran purta o arma era un motiv suficient ca acesta sa fie ucis. Au fost si momente triste când samuraii izgoniti, (numiti Ronin) nu de putine ori, pentru bani, au fost nevoiti sa-si vânda sabiile. Din acel moment practic ei ramâneau fara suflet.

Tehnicile de purtare, curatire, afisare, ascutire si mânuire au devenit din ce in ce mai elaborate, evoluând de la o era la alta. De exemplu, un samurai trebuia sa aiba grija de modul in care purta sabia in momentul in care intra in casa cuiva, sa fie atent la pozitia si orientarea acesteia. Purtarea katanei intr-o pozitie din care era usor de tras din teaca inspira suspiciune si agresiune. Purtarea katanei pe partea stânga sau dreapta, cu lama in sus sau in jos erau niste aspecte foarte importante si tineau de prestanta si eticheta fiecaruia. De asemenea un lucru foarte important era pastrarea katanei,  de cele mai multe ori katana fiind asezata alaturi de wakizashi pe un stativ special, denumit katana-kake, cu lama in sus si cu mânerul orientat spre stânga. Katana mai putea fi asezata si intr-un altfel de stativ, cu mânerul fixat in jos, teaca in sus si taisul orientat in spate.

Istoria sabiei japoneze

In secolul VI, legendarul Imparat Jimmu, fondatorul imperiului Japonez, stapânea aproape in întregime Japonia. In acelasi timp japonezii invatau arta fauririi sabiilor de la fierarii chinezi. Primele sabii japoneze realizate identic ca cele chineze erau drepte, cu una sau doua muchii ascutite.

Unul dintre cele mai vechi stiluri de kenjutsu dateaza din perioada Kofun (secolele III-IV) si se numea Kashima no Tachi dupa numele creatorului Kashima Shrine. In perioada Heian (intre secolele VIII si XI), tehnica de fabricare a sabiilor s-a dezvoltat continuu împrumutând secrete si metode din Rusia si tinuturile de nord ale Japoniei - Hokkaido (tinuturi ocupate de etnia Ainu). Ainu foloseau a sabie denumita Warabite-tou, sabie ce a influentat foarte mult katana. Potrivit legendei, katana a fost creata de un fierar numit Amakuni in anul 700, odata cu tehnica de purificare a otelului prin împaturire. In timp, cu alte modificari suferite, katana a devenit o sabie ascutita pe o singura parte si conceputa mai bine pentru procesul de taiere.

Din secolul XII, pentru o lunga perioada de timp, Japonia a fost cuprinsa de razboiul civil. Timp de cinci secole Japonia a intrat intr-o perioada de ani negri, marcati de lungi si brutale razboaie. In timpul razboiului Onin (1467-1477) a fost perfectionata si armura purtata de razboinici.

Gichin Funakoshi

Cel care a dus mai departe iniţiativa de deschidere spre public a karate-ului okinawan, căruia i se datorează întemeierea Shotokan-ryu şi răspândirea lui în Japonia şi, de acolo, în întreaga lume, a fost Gichin Funakoshi (1868-1957). Aducându-l în Japonia, maestrul Funakoshi a transformat karate-ul dintr-o formă de luptă de autoapărare într-o filozofie de viaţă şi o “cale” marţială spre autodesăvârşire: karate-do.

Născut în Shuri, capitala prefecturii Okinawa, într-o familie de samurai de rang mic, Gichin Funakoshi a fost un copil bolnăvicios şi fragil, căruia nu i se dădeau prea multe şanse de supravieţuire. În speranţa că sănătatea lui se va îmbunătăţi, părinţii l-au încurajat să ia lecţii de karate. Această preocupare întâmplătoare va deveni o pasiune de-o viaţă.

Primii şi cei mai importanţi profesori ai săi au fost Yasutsune Azato şi Yasutsune Itosu, cu care a studiat decenii la rând. În 1901, la iniţiativa maestrului Itosu, Funakoshi conduce o demonstraţie de karate la şcoala din Naha, unde lucra ca profesor de gimnaziu, cu ocazia unei vizite a comisarului şcolar din Kagoshima. Acesta, extrem de impresionat de cele văzute, alcătuieşte un raport în urma căruia Ministerul decide să includă karate-ul în planul de învăţământ al şcolilor din Okinawa. În următorul deceniu, datorită şi relaxării politice a vremii, maeştrii de arte marţiale okinawani încep să devină mai receptivi la ideea de a-şi face publică arta. Funakoshi face la început turnee demonstrative în Okinawa, iar în 1916 karate-ul este prezentat, pentru prima data după 300 de ani, şi în Japonia. O nouă demonstraţie are loc în 1921, când Funakoshi are onoarea de a prezenta “okinawate” în faţa prinţului moştenitor Hirohito, cu ocazia unei vizite a acestuia în Okinawa. În 1922, Ministerul Culturii organizează la Tokyo o mare demonstraţie de Budo –  arte marţiale japoneze - iar Okinawa Shobukai, organizaţia de profil din Okinawa, este invitată să participe şi să prezinte okinawate. După oarecari reţineri, marii maeştri decid să-l trimită pe Funakoshi, nu doar ca pe un expert de arte marţiale de nivel suficient de înalt, dar şi ca pe un om de mare caracter, maestru al caligrafiei, poet, cunoscător al limbilor, culturilor şi filozofiilor japoneză, chineză şi okinawană, ca pe un sol al păcii şi prieteniei care să contribuie la înlăturarea adversităţii de secole între cele două popoare. Marea demonstraţie de arte marţiale de la Tokyo a fost un succes enorm şi a stârnit reacţii neaşteptat de puternice. În urma ei, mai multe grupări şi personalităţi eminente, printre care profesorul Jigoro Kano, fondatorul judo-ului modern, l-au îndemnat pe Funakoshi să rămână în Japonia şi să predea aici arta sa. Într-adevăr, Funakoshi nu s-a mai întors niciodată în Okinawa, ci a rămas tot restul vieţii în Japonia, predând karate şi străduindu-se să-i asigure răspândirea.

Începutul a fost lent şi greu. La început, a lucrat ca om de serviciu la un cămin al studenţilor okinawani din Tokyo, locuind într-o cămăruţă de lângă intrare, ziua făcând curăţenie, iar seara predând karate. Treptat, Funakoshi a ajuns să predea în mai multe locuri; ca şi în Okinawa, sistemul de învăţământ a devenit principalul vehicol pentru răspândirea noii arte. Prin 1924 se formaseră deja grupuri de karate la diferite universităţi, la Keio mai întâi, apoi la Chuo, Tokyo, Waseda şi altele. Acest lucru a contribuit esenţial la creşterea vizibilităţii şi popularităţii karate-ului. Pe măsură ce practica noii arte marţiale s-a răspândit, elevii avansaţi au fost delegaţi să predea la aceste grupuri, iar maestrul Funakoshi a ajuns să-şi dedice tot mai mult timp muncii de supervizare a programei de învăţământ de karate, prelegerilor şi demonstraţiilor. Sarcinile zilnice de coordonare a activităţii în dojo au fost preluate de fiul său cel mai mic, Yoshitaka. După un deceniu şi jumătate de eforturi, în 1936 se înfiinţează la Tokyo primul dojo de karate construit vreodată în Japonia, numit Shotokan. Numele şcolii a fost dat de elevii maestrului după pseudonimul Shoto cu care Funakoshi îşi semna poemele şi sub care era cunoscut.

Influenţa budo-ului japonez a modificat însă mult karate-ul okinawan aşa cum fusese el introdus iniţial. Chiar dacă majoritatea okinawanilor nu vedeau cu ochi buni transformarea karate-ului lor într-o disciplină de Budo, Funakoshi a fost unul din puţinii maeştri ai vremii care a înţeles că în Japonia karate-ul are şanse de a supravieţui numai dacă se adaptează. Eforturile lui au mers în direcţia integrării karate-ului în Butokukai, forul artelor marţiale din Japonia, înfiinţat în 1895 cu sarcina de a controla şi standardiza nenumăratele şcoli de bu-jutsu. La începutul secolului 20, instituţia ajunsese să pună în evidenţă valoarea antrenamentului budo (judo, kendo, kyudo, naginatado) pentru formarea tinerei generaţii, judo şi kendo fiind promovate ca sporturi şcolare. Speranţa lui Funakoshi era de a vedea karate-ul inclus în educaţia fizică predată în şcolile publice, suficient de simplu pentru a fi practicat “fără dificultăţi anormale de către toată lumea, tineri şi bătrâni, băieţi şi fete, bărbaţi şi femei” (G. Funakoshi – Karate-Do – calea mea în viaţă). Pentru ca artele marţiale okinawane să fie acceptate în Butokukai au fost necesare anumite modificări. Printre transformările operate de maestrul Funakoshi se numără înlocuirea ideogramei kara cu înţelesul de “chinezesc” cu ideograma însemnând “gol” – şi deci transformarea denumirii de karate din “mâna chinezească” în “mâna goală”, revizuirea şi simplificarea suplimentară a vechilor kata şi înlocuirea denumirilor lor okinawane cu denumiri japoneze, stabilirea unui regulament de examinare, oficializarea cerinţelor sistemului de grade (kyu şi dan), preluarea sistemului de centuri din budo, portul karate-gi-ului. Deşi fără acordul maeştrilor din Okinawa, a fost nevoie de toate aceste modificări pentru ca noua artă marţială să fie acceptată în Butokukai. Şcolile de karate din Okinawa erau libere să ignore impunerile Butokukai, însă, oficial, ca stiluri principale ale karate-ului au fost declarate şcolile Shotokan, Shito, Goju şi Wado. Sub aceste forme, karate-ul va ajunge la un moment dat să fie reexportat în Okinawa, alături de judo şi kendo, ca artă marţială japoneză.

Şcoala Shotokan, sub direcţia lui Funakoshi, se concentra asupra a 16 kata, reprezentative pentru cele mai importante aspecte ale karate-ului şi oferind posibilitatea maeştrilor din generaţiile ulterioare să aprofundeze unul sau altul din aceste aspecte. Aceste 16 kata reprezintă încă şi astăzi nucleul stilului şi standardul Shotokanului modern. Cele cinci kata Heian au fost concepute pentru elevii începători şi pentru a servi ca examene de grad; kata Tekki permit studiul poziţiei corecte şi al legăturii între postură şi tehnică; Bassai, Kanku Dai şi Kanku Sho înglobează o mare bogăţie tehnică, fiind inima sistemului; Hangetsu ilustrează principiile fundamentale ale şcolii Shorei; Enpi exersează mobilitatea şoldurilor, eschivele şi viteza; Jitte concentrează principiile fundamentale şi activitatea musculară în autoapărare, reclamă fluiditate energetică şi postură corectă; Jion prezintă un stil de luptă în linie dreaptă, cu tehnici puternice, fără retragere; Gankaku permite evidenţierea aspectului psihologic al luptei: zanshin (prezenţă mintală), yomi (intuiţie), suki (folosirea oportunităţii).

În anii ’20, când Funakoshi a început să predea, Japonia era o societate în plin elan de modernizare, în plină ruptură cu valorile tradiţionale, cu porniri spre consumism şi superficialitate. Karate-ul tradiţional, în care se căuta învingerea eului prin nesfârşita exersare a kata-urilor, nu putea stârni entuziasmul noilor elevi japonezi, care căutau competiţie, dinamism şi satisfacerea ego-ului. Neputându-se împotrivi total acestei tendinţe, Funakoshi a acceptat infiltrarea în antrenament şi a altor forme de kumite decât bunkai kata. Totuşi, karate-ul pentru sănătate, pentru viaţă şi pentru autoapărare al lui Funakoshi, ca şi întreaga mişcare Shotokan cu principiul său “Karate ni sente nashi” (“În karate nu există primul atac”), nu a fost luată în serios de către adepţii luptei decât după ce fiul său Yoshitaka a început să predea alt concept.

Este interesant ce a preluat maestrul Funakoshi de la profesorii săi şi ce a predat la rândul său. De la Azato a moştenit direcţia Shaolin, foarte dinamică, foarte corporală, precum şi stilul său de viaţă extrem de strict; de la Itosu, enorma bogăţie tehnică a Shuri-te-ului. Ceea ce a predat el în Japonia era practic o variantă de Itosu-ryu, un okinawate aparent “îmblânzit”, mai accesibil şi mai defensiv. Poate că la originea deciziei sale a stat aceeaşi rezervă dintotdeauna a maeştrilor okinawani, care nu-şi dezvăluiau niciodată fără discernământ arta; poate că de aceea a preferat să predea şcoala Itosu, mai ascunsă, cu multe tehnici şi sensuri mascate, a căror abordare superficială nu putea fi sortită decât unei înţelegeri superficiale. Şcoala Azato, însă, nu s-a pierdut, ci s-a păstrat prin Yoshitaka, singurul căruia tatăl său i-a predat-o, şi se va regăsi în Shotokanul modern. În afară de aspectele fizice, Funakoshi a preluat de la maeştrii săi o concepţie spirituală fără compromis, pe care s-a străduit să o transmită şi elevilor săi. În biografia sa spunea că, spre a-i onora pe toţi cei de la care învăţase vreodată, ardea tămîie pe altarul buddhist al celor doi instructori şi repeta angajamentul de a nu-şi folosi vreodată abilităţile dobândite prin antrenament în scopuri ilicite. Acest angajament, pe care l-a onorat toată viaţa lui, îl recomanda tuturor practicanţilor de karate.

Originile stilului

Karate-ul, ca precursor a ceea ce poartă astăzi acest nume, a apărut în regatul insular Ryukyu, actualmente prefectura Okinawa a Japoniei. În insula aflată sub stăpânire japoneză încă din 1609 au apărut în timp forme de luptă cu mâinile goale, dezvoltate de localnici în decursul a două lungi perioade de interdicţie privind portul armelor. Arta marţială care se practica în Okinawa către sfârşitul secolului al 19-lea era născută din îmbinarea acestor străvechi forme de luptă cu Shaolin Kempo-ul adus din China. Numită de localnici karate sau tode, cu înţelesul de “mâna chinezească”, era practicată în secret, la adăpost de ochii autorităţilor şi a publicului. În acelaşi timp, însă, experţii acestei arte erau unanim recunoscuţi şi priviţi cu mult respect.

Primul maestru okinawan de karate recunoscut ca atare a fost “Tode” Sakugawa (1733-1815). Sakugawa a început studiul artelor marţiale încă din tinereţe, cu călugărul Takahara Peichin. În 1756 l-a cunoscut pe ataşatul militar chinez Kwang Shan Fu, Kushanku după numele său okinawan.  Expert de Shaolin Quanfa, Kushanku era celebru pentru abilităţile sale de luptător. Sakugawa a studiat cu el timp de şase ani, urmându-l pentru o vreme şi în China. La reîntoarcerea sa în insulă, Sakugawa a început să predea şi a elaborat un sistem coerent de antrenament, după vechea tradiţie chineză, care combina conţinutul tehnic cu dezvoltarea interioară a elevilor. Primul dojo-kun, elaborat de el tot după model chinezesc, face apel la valorile comportamentale pe care trebuie să le urmărească un practicant de karate. Conţinutul tehnic iniţial predat de Kushanku nu se regăseşte astăzi însă decât parţial în şcoala Sakugawa, întrucât acesta, mult mai puţin experimentat în artele marţiale chinezeşti şi necunoscător al principiilor qi/ki-ului, a modificat în kata o serie de tehnici pe care nu le înţelegea, înlocuindu-le  cu tehnici în forţă, preluate din vechiul te okinawan. Prin aceasta, numeroase sensuri au fost modificate semnificativ şi nu au intrat niciodată în bagajul noii arte marţiale, numite (cu pronunţia locală pentru Shaolin) Shorin-ryu.

Primii maeştri. Karate-ul din Okinawa

Şirul marilor maeştri okinawani de Shorin-ryu începe cu unul din elevii târzii ai lui Sakugawa, Matsumura “Bushi” Sokon (1792-1887). Intrat în legendă încă din timpul vieţii, Matsumura Sokon a fost la vremea lui un războinic celebru, dar şi un caligraf înzestrat. A studiat în China, în calitate de trimis al regelui din Ryukyu. Stilul creat de el, foarte dinamic, cu mare accent pe fizic, este bazat pe Shaolin Quan, dar conţine şi anumite principii din Jigen-ryu, stilul de sabie al clanului stăpânitor Satsuma. Multe din kata care se practică astăzi au fost create sau adaptate de el pentru a-şi transmite învăţăturile: Passai (Bassai), Kushanku (Kwanku), Useishi (Gojushiho), Naifanchi (Tekki), Sesan (Hangetsu), Channan (posibil un precursor al Pinan/Heian), Hakutsuru, Chinto. Se pare că el ar fi utilizat pentru prima dată în tehnică rotaţia şoldurilor pentru a genera forţă de lovire. Din punctul lui de vedere, artele marţiale erau obligatoriu legate de etica confucianistă: “Un maestru de Budo trebuie să evite folosirea forţei, să se poarte frumos cu oamenii, să trăiască în pace cu ei şi să contribuie la bunăstarea lor.”

Matsumura a transmis acest stil, dinamic şi în forţă, elevului şi prietenului său Yasutsune Azato (1827-1906). Azato a rafinat metoda Matsumura, introducând numeroase mişcări de evitare şi treceri rapide de la atac la apărare. Acest concept se regăseşte astăzi în Shotokan-ul modern. O persoană remarcabilă atât sub aspect marţial, cât şi intelectual – expert în multe arte marţiale şi un profund cunoscător al clasicilor chinezi, “marele maestru din umbră” Azato a jucat un rol hotărâtor în evoluţia ulterioară a karate-ului, prin formarea tehnică şi spirituală a singurului său elev, viitorul maestru fondator al Shotokan Karate-ului Gichin Funakoshi.

Celălalt mare maestru care şi-a pus în mod decisiv amprenta asupra evoluţiei ulterioare a karate-ului a fost contemporanul şi bunul prieten al lui Azato, Yasutsune (Anko) Itosu (1831-1915).  Din punct de vedere tehnic, Itosu a fost iniţiatorul loviturii cu răsucirea pumnului în ţintă, universal folosită astăzi. Tot Itosu a fost cel care a modificat multe kata vechi, simplificându-le şi făcându-le mai accesibile. Astfel, a  transformat Naifanchi în cele trei kata Tekki, vechiul Passai în Bassai Dai şi Sho, iar Kushanku în Kanku Dai şi Sho, kata care vor deveni nucleul viitorului stil Shotokan. Un al treilea kata derivat din Kushanku, Kosokun Shiho, se regăseşte astăzi în alte stiluri derivate din okinawate. Spre deosebire de Matsumura şi Azato, adepţi ai tehnicilor de evitare, karate-ul predat de Itosu era mai dur, cu mâinile şi picioarele gândite ca nişte arme care zdrobesc, iar corpul ca o stâncă, să poată rezista la orice lovitură.

Maestrul Itosu a reuşit, în 1901, un experiment care a revoluţionat întreaga evoluţie ulterioară a karate-ului: anume, a pus capăt tabu-ului care ţinea secretă practica artelor marţiale şi a început să predea karate în şcolile publice din Okinawa. Mai mult, a recomandat Ministerului Sănătăţii introducerea karate-ului ca metodă de educaţie şi autoapărare în toate şcolile din Okinawa, precum şi răspândirea acestui concept în Japonia. Pentru a face mai accesibilă această abordare, a creat cele cinci kata Pinan (Heian), din care lipsesc în mare măsură aspectele de tactică şi metodică de luptă şi în care multe tehnici de atac sunt interpretate ca tehnici de apărare.  Deşi deschiderea spre public a “tehnicilor secrete de luptă” a cunoscut o imensă aprobare, Itosu a fost vehement criticat de tradiţionalişti, care vedeau în acest concept, mai puţin războinic şi mai accesibil, o trădare a vechiului şi adevăratului karate. Cu toate acestea, maestrul Itosu poate fi considerat un întemeietor, care a înţeles semnele timpului şi a căutat să adapteze karate-ul unei noi epoci - singura modalitate de a permite unui public larg să cunoască această artă marţială şi să se bucure de beneficiile practicii ei.

Reorganizarea tehnică şi conceptuală gândită de Itosu nu s-a făcut fără sacrificii.  Nenumăratele mişcări preluate din Shaolin Qi Gong, cu rol în sănătate, aveau să altereze, în timp, valoarea karate-ului ca stil de luptă şi să îngreuneze înţelegerea kata-urilor şi a logicii cuprinse în ele. Bunkai a apărut ca să faciliteze înţelegerea şi transpunerea în practică a noilor kata, cu conţinutul lor adesea lipsit de o aplicabilitate practică evidentă. Crearea Itosu-ryu a fost premisa deschiderii karate-ului okinawan spre lume, dar în acelaşi timp a fost şi primul pas spre transformarea vechii arte marţiale în karate-ul sportiv de mai târziu, lipsit de sens real şi de conţinut.

Elevii maestrului Itosu au continuat punerea în practică a noului concept, dar au menţinut vie şi direcţia clasică, adevărata esenţă a karate-ului. Unui  număr mic de elevi, care câştigau încrederea maeştrilor lor, li se preda, pare-se, un cu totul altfel de karate. Unul din discipolii maeştrilor Matsumura şi Itosu, Yabu Kentsū (1866-1937), fost militar, a introdus nota cazonă a antrenamentelor de karate, care se păstrează şi astăzi: aliniere pe rânduri, salut cu Rei, comenzi stricte, execuţii la numărătoare, cu kiai pe tehnici, întoarcere cu un gest formalizat (mawate) etc. Karate-ul predat de el, foarte eficient, perfecţionat pe câmpul de luptă, era în concepţia lui “o cale de a trăi. Ca atare reflectă un caracter cu totul diferit decât cel care poate apărea în sport. Karate nu se face nici pentru amuzament, nici ca să obţii vreun premiu.”