duminică, 4 decembrie 2011

Shotokan Baia Mare

Shotokan Baia Mare

Adrian Popescu Sacele 8 Dan

Shotokan Baia Mare

Shotokan Baia Mare

Shotokan Baia Mare

Shotokan Baia Mare




vineri, 2 decembrie 2011

Atunci cand ne confruntam cu un adversar, ochii ar trebui trasi in spate, pentru a vedea totul fara a focaliza pe ceva anume, pentru a monitoriza dar fara a judeca, pentru a fi constient de intreg; o idee este de a privi adversarul ca pe o umbra, pentru a nu fi acaparat de detalii. Calea pentru a simti adversarul sta in folosirea respiratiei pentru a prinde ritmul acestuia, sau pentru a conduce ritmul (luptei) dupa o anumita strategie. Aceeasi respiratie care prinde ritmul oponentului de asemenea creeaza energie potentiala in talpi, ceea ce inseamna ca respiratia si miscarea talpilor trebuie sa se sincronizeze, iar asta nu ar trebui sa fie prea dificil daca practicantul are elementele de baza puse la punct, deoarece respiratia controleaza centrul corpului, picioarele si talpile, iar acestea aptitudini se dezvolta prin kata si elemente de baza.

Artele martiale si autocontrolul

In cluburile bune de Arte Martiale se descopera, se antreneaza si se perfectioneaza calitatile psiho-somatice ale practicantilor. Practicantii de Arte Martiale trebuie sa-si perfectioneze, printre alte calitati necesare, echilibrul emotional si stapanirea de sine. Stapanirea de sine poate fi definita ca fiind manifestarea mentala a echilibrului emotional si este considerata ca fiind cerinta de baza pentru o dezvoltare spirituala benefica. Atat echilibrul cat si stapanirea de sine sunt inter-relationate, fara echilibru emotional nu se poate mentine stapanirea de sine, iar fara stapanirea de sine, echilibrul emotional este imposibil de obtinut

Kata. Liga 1992 Sibiu

Ilija Iorga&Popescu Adrian Sacele

Hirokazu Kanazawa - Shotokan Karate-Do - Dan Kata

duminică, 13 noiembrie 2011

kanazawa Gyaku zuki Kizami zuki Training

Kanazawa Mawashi Geri Training

Dan Stuparu - 7 th dan

Sensei Dan Stuparu incepe sa studieze artele martiale cu maestrul Dorel Neaga , la Brasov unde un grup restrans de practicanti incercau sa studieze si sa descopere tainele ascunse ale karate-ului. Este unul dintre fondatorii F.R.A.M imediat dupa revolutia din 1989 , artele martiale fiind interzise inainte de acest an. Impreuna cu Adrian Popescu Sacele si instructorii George Dragomir, Cezar Cotescu, Arustei Sorin, Mircea Bolintineanu, Dan Smalberghen, Roxana Cruher, Nelu Nastase si Nicu Marandici pune bazele miscarii de karate traditional din Romania gasindu-si adepti in special in centrele universitare; Bucuresti, Brasov, Iasi, Timisoara, Galati si nu numai.
Devine elevul direct al maestrului Ilija Iorga care isi aduce o mare contributie, la dezvoltarea karate-ului in Romania.Sensei Ilija IORGA ( presedinte WTSFKF – World Traditional Federation Shotokan Karate Fudokan) si sensei Vladimir IORGA (presedinte ETKF), sunt promotorii stilului shotokan fudokan in Europa si in lume.
Elevi ai, maestrului sensei Kase si promotori al shotokan-ului in Europa, fratii Iorga au si o relatie de suflet cu Romania, parintii acestora fiind de origine romana, dar locuind in Iugoslavia.
Sensei Dan Stuparu, participa incepind cu anii 1970 la stagiile tinute de sensei Ilija Iorga, fondator al stilului fudokan( casa fundamentelor stabile). Devine aproape o traditie participarea la stagiul de pregatire de la Prohopchinschi/Iugoslavia, unde multi dintre instructorii din Romania il insotesc.
Odata cu aparitia principiilor democratice in Romania si infiintarea AKTR(Asociatia Romana de Karate Traditional), sensei Iorga tine stagii anuale si participa regulat la marile manifestari din tara noastra.
In anul 1990 se infiinteaza FRAM (Federatia Romana de Arte Martiale), care functioneaza ca departament in cadrul Ministerului de Tineret si Sport.
In 1993, din FRAM se desprinde FRKTDA (FEDERATIA ROMANA DE KARATE TRADITIONAL SI DISCIPLINE ASOCIATE) din care facea parte: AKTR cu disciplinele shotokan fudokan/karate tradtional, kendo, jujitsu, si karate shotokan WSKF.
In 1997, la recomandarea MTS, aproape toate disciplinele infiinteaza federatii care vor fi afiliate la federatiile internationale de stil, infiintindu-se FRKT(Federatia Romana de Karate Traditional) sub directa indrumare a lui sensei Dan Stuparu 7 Dan, presedintele si directorul tehnic al acesteia.
FRKT, afiliata la ITKF, este la aceasta data, una dintre cele mai puternice federatii din Romania

Tinuta de Antrenament

Sportivul  imbraca la antrenament un Karategi (costum specific karate-ului ) ,alb ,realizat dintr-o tesatura usoara . Pantalonul este scurt pina la aproximativ o palma deasupra gleznei pentru a permite executarea cu usurinta a loviturilor de picior .Vesta este legata cu o centura care, dupa ce  a fost data de doua ori peste talie este inodata in fata printr-un nod plat . Culoarea centuri indica gradul ,adica nivelul de cunostinte al practicantului . ca si in judo ea este alba pentru incepatori apoi pe masura cresteri nivelului de pregatire , galbena, portocalie, verde , albastra , maro si in fine neagra ( pentru profesor), la capatul a cel putin trei ani de antrenament asiduu.
Centura  neagra este si ea divizata gradual in Dan , adica "nivele " in obtinerea maestriei, pina la gradul de 10 dan in Karate .
Tinuta descrisa mai sus este ceea traditionala insa, in general , oricare tinuta sport poate fi folosita pentru practicarea Karate-ului .
Atentie ! Miinile si picioarele trebuiesc tinute curate,si trebuiesc indepartate de pe ele bratarile sau inelele.
Salutul - REI  
ritzurei.gifSalutul este un gest politicos care indica respectul pentru partener ( al carui ajutor va permite sa progresati ) sau pentru antrenor . La sala de antrenament practicantul saluta adversarul la inceputul si sfirsitul unei competitii ca si incazul tuturor formelor de antrenament in doi.
Salutul poate fi executat:
  1. Stind in picioare ( Ritzurei )
  2. Stind in genunchi ( Zarei ) 
 
Salutul din genunchi zarei este solemn si se utilizeaza , indeosebi , la inceputul si sfirsitul zarei.gifunui antrenament .
Pentru a executa Zarei , sportivul este asezat pe calciie ,bustul drept , miinile puse pe genunchi . Luptatorii saluta punind palmele pe sol , cu degetele spre interior si atingind miinile  ( dosul palmelor ) cu fruntea . Fesele nu trebuie sa fie dezlipite de calciie . Ei ramin astfel doua secunde inainte de a se ridica .

luni, 7 noiembrie 2011

Linistea inimi

Intr-o zi, un maestru puse urmatoarea intrebare elevilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei, ramanand incruntat.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou maestrul.
- Paaaaai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol,ramanand cu gura cascata...
Maestrul intreba din nou cu voce calda : 
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Un alt raspuns veni : - Tipam, ca sa ne facem bine intelesi, si mai ales tipam atunci cand avem dreptate, zice al treilea foarte sigur pe el. Maestrul pastra un zambet cald si isi privea elevii cu drag...
Totusi se parea ca nici unul dintre raspunsurile primite nu era cel asteptat de maestru. Atunci el ii spuse:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.Cel care a strigat cel mai tare si a vorbit ultimul este safisfacut ca a invins. Si in urma ce a lasat ?...multa tristete, mahnire, dezamagire.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte se iubesc? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura.
Pe voi, dragi mei v-am auzit de multe ori ca vorbiti tare, si mai tare, pana ajungeti sa tipati...
Astept acea zi in care linistea dintre noi sa fie muzica pe care cu totii sa o pretuim si o ascultam cu drag !

DE LA SHIRO OBI ...LA KURO OBI

Culorile alb şi negru se întîlnesc foarte rar în natură în starea sa originală. Culoarea albă reflectă undele de lumină ce conţine întreg spectru, astfel o centură de culoare albă poate fi corelată cu nou veniţii. Tot ceea ce visezi, toate speranţele sunt ascunse în interiorul tău, trebuie doar să le găseşti în tine. Alb-simbolul purităţii şi a potenţialului ascuns, începătorul nu ştie nimic despre karate, nu are nici o experienţă. Singurul lucru pe care îl deţine-dorinţa de a merge mai departe , prin voinţă şi perseverenţă se poate transforma. El (ucenicul) arată ca o foaie de hîrtie goală pe care maestrul începe să scrie primul său .......
Primul centură este cea mai importantă, absoarbeţi ca un burete, aflănd regulile, conceptele mecanismul mişcărilor. De eforturile depuse de voi, străduinţa, concentrarea în timpul învătăturii din perioada incipentă depinde tot parcursul dumneavoastră în karate. Sarcina primordială din această perioadă este învăţarea filozofiei karate, tehnicile de bază, să se obişnuiască cu frecventarea regulată a sesiunilor de înstruire. Chiar dacă ceva nu funcţionează, nicidecum nu trebuie să renunţaţi. Trebuie să învăţaţi a depăşi durerea si oboseala, nu acceptaţi nici cele mai mici concesii.

Centura galbenă-Nivelul de aprobare.


Semnifică-soarele răsare ( rising sun).
Centura galbenă apariţia primiilor germeni de la lumina dătătoare de viaţă a soarelui.
Răsăritul de soare în inima unui discipol înseamnă înflorire spirituală, pregătit de etapele anterioare a antrenamentelor şi educaţie spirituală. La acesastă etapă elevul înţelege ca principala forţă, energia de impact a loviturilor cu mîinele, sau cu picioarele nu vine de la pumni sau partea inferioară a piciorului, ci din punctul localizat la nivelul abdomenului, tandem. Cel mai important lucru este să investeşti într-o lovitură toată greutatea corpului tău. Dar este necesar să se menţină o formă fizică adecvată, pentru că chiar dacă veţi învăţa să loviţi prin tandem, o mană slabă se va rupe la contactul cu inamicul.
Pînă la acest nivel sa pus accentul pe aptitudini fizice-echilibru, stabilitate, coordonare, arsenalul tehnic. Centura galbenă presupune o conştientizare serioasă în ceia ce priveşte aspectele psihologice a antrenamentelor percepţia, conştientizarea, afirmarea.
La nivelul 6-5 kyu trebuie să se înţeleagă că mintea conduce corpul.
Centura galbenă-acesta este ultimul nivel pentru începători.

Orange belt-nivelul stabilităţii
Simbolizează licărirea primelor zori în cerul din noapte.
De la primul antrenament centura nu mai este deja albă, ea absoarbe sudoare şi praf, îşi pierde culoare iniţială de aici începe drumul lung ce duce spre tine (autocunoaştere). „Cunoaşte-te pe tine, vei cunoaşte universul”. După cîteva luni de antrenamente centura ucenicului devine mai întunecată. În acest moment el se pregăteşte să ia examenul la centura orange, începi să realizezi că prin prisma antrenamentelor de karate antrenezi nu numai trupul dar şi conştiinţa. Un fundament solid este de o importanţă vitală pentru a atinge înăţimi mari. Pînă la momentul examinării sunt stabilite deja obicieiurile de bază, o condiţie fizică bună. Un bărbat începe o nouă etapă a vieţii împletită cu obiective ce trebuie atinse, unde trebuie sa dai dovadă de perseverenţă şi curaj. Centura orange este entuziasmul de la antrenamente, pentru a păstra visul unui viitor mare.

Centura verde –nivelul emoţional. Sensibilităţii.
Culoarea simbolizează o floare ce a înflorit.
Este nivelul exprimării elanulul creator, prima manifestare a cunoştinţelor şi a abilităţilor. Sarcina primordială este de a găsi pacea interioară, te învaţă să accepţi pe ceilalţi aşa cum sunt, devii mai atent la alţii. El înţelege ca forţa fără înţelepciune şi compasiune este distructivă, periculoasă şi violentă. Omul-karate nu trebuie sa fie indiferent de soarta altor persoane.
La acest nivel trebuie să se studieze serios filozofia şi istoria karate, să se înţeleagă elementele de bază ale fizilologiei umane, tehnicile de respiraţie corecte, precum şi înbunătăţirea arsenalului tehnic. Aici se învaţă a combina tehnica, viteza şi puterea. Ar trebui să se acorde o atenţie cuvenită forţei, karate shotokan este un stil external, forţa joacă un rol important. De asemenea este important să se anticipeze intenţiile inamicului, echilibrul său, respiraţia. Să se folosească tehnicile optimale pentru a produce efectul maxim. Apar primele sclipiri, a stării no mind, cunoscută sub numele „zanshin” atunci cînd corpul funcţioneză perfect, fără nici un efort conştient. Mai mult timp trebuie să se acorde sparring-ului. Necesar pentru a dezvolta curajul, detaşarea în luptă, arta de a ascunde emoţiile, durerea, o armă importantă în arsenalul fiecărui soldat, la fel ca în karate şi în viaţă.

Blue Belt-nivelul de volatilitate, capacitatea de a se adapta.
Simbolizează culoare cerului înainte de răsăritul soarelui.
Principalul obiectiv la acestă etapă este de a căpăta abilitatea de a te adapta şi dea reacţiona flexibil la tot ce se întîmplă în jurul tău. Cel mai bun mod de a atinge aceste obiective este jiu kumite.(luptă liberă).
Încep să apară primele abilităţi tactice, coinştientizezi modul cel mai bun pentru a combina punctele lor forte si punctele slabe. În acest răstimp însuşeşti terminologia, loviturile de bază: block-uri, stances.
Toate acestea vă va permite să vedeţi tot arsenalul nu ca un set de elemente separate, ci ca un tot întreg.
Dar, mai presus ca toate centura albastră învaţă să vă depăşiţi dorinţa de „ a nu merge la antrenamente azi, o voi face-o mîine”, aceste perioade apar des pe parcursul vieţii, şi este important să le depăşim.

Centura maro (2 kyu), nivelul creativ.

Culoarea copacului, pămintului- maturitatea simbolizează.
La acet nivel forţa, tehnicul, conştiinţa tind spre perfecţiune. La pregătirea pentru nivelul de maestru se cer un şir de cerinţe: să poată desfăşura antrenamente, explica kihon-ul. Una din cele mai importante abilităţi este de a fi creativ. Avînd în vedere caracteristicile tale psiho-fizice trebuie să elaborezi şi să implimentezi propriul set celor mai eficiente tehnici pentru atingerea rezultatului. De asemenea , un punct important este kata.
Una din cele mai importante modalităţi de a identifica punctele slabe, punctele forte , în scopul de a înbunătăţi tehnicile - sunt turneele.

Black-Belt-nivelul măestriei.


Culoarea neagră absoarbe toate culorile, aşa că în mod tradiţional este considerată un simbol al înţelepciunii.

Pasul de la maro la centura neagră -sunt una din cele mai notorii momente din viaţa fiecărui adept al artelor marţiale. Acesta este obiectivul suprem a fiecărui, dar nu toţi reuşesc, cerinţele sunt dea dreptul istovitoare. Care deja au obţinut acest grad nau dreptul să se oprească, crezînd ca acum au realizat totul. Trebuie să continuăm neapărat să ne antrenăm, şi apoi după un timp centura neagră va începe să se deteriorizeze, revenind la culoarea albă iniţială. Expertul din nou va deveni student, dar pe un alt făgaş.
Instrumentul primordial la acest nivel este arta profundei cercetări de sine. Analizaţi-vă mintea, gîndurile, acestea corespund oare nivelului black belt? Aceiaşi auto-examinare este necesară şi în procesul de formare, mai ales-în sparring. De ce am pierdut lupta? Cum să realizezi cel mai eficent tehnica?
Pornind de la acest nivel, sunteţi responsabili pentru tot ceea ce vi se întîmplă la antrenamente.
Depune eforturi pentru a creşte, a progresa. Nu aştepta comenzi de la antrenori.
Învaţă să iubeşti pe toţi asemeni ţie, caută, vezi bunul din inima fiecăruia.
Atunci cand ne confruntam cu un adversar, ochii ar trebui trasi in spate, pentru a vedea totul fara a focaliza pe ceva anume, pentru a monitoriza dar fara a judeca, pentru a fi constient de intreg; o idee este de a privi adversarul ca pe o umbra, pentru a nu fi acaparat de detalii. Calea pentru a simti adversarul sta in folosirea respiratiei pentru a prinde ritmul acestuia, sau pentru a conduce ritmul (luptei) dupa o anumita strategie. Aceeasi respiratie care prinde ritmul oponentului de asemenea creeaza energie potentiala in talpi, ceea ce inseamna ca respiratia si miscarea talpilor trebuie sa se sincronizeze, iar asta nu ar trebui sa fie prea dificil daca practicantul are elementele de baza puse la punct, deoarece respiratia controleaza centrul corpului, picioarele si talpile, iar acestea aptitudini se dezvolta prin kata si elemente de baza.
Daca ai dificultati in urmarirea cu ajutorul respiratiei si simti ca esti in urma ritmului, sau picioarele devin grele si intepenite (Itsku), atunci incearca in “dans” cu partenerul (oponentul), pentru ca talpile tale sa prinda ritmul lui; incearca sa faci asta mai mult in interiorul tau, fara sa o arati la exterior.
Eu actionez in acest fel oricand simt. Uneori analizez prea mult, imi folosesc prea mult ochii, ceea ce ma face sa raman in urma, sau cand ma confrunt cu un adversar mai mic si rapid ca mine imi este greu sa-l urmaresc cu respiratia. Asigura-te ca in orice moment esti gata sa aplici presiune pe sol, folosind respiratia, centrul si interactiunea talpilor pentru a initia o tehnica. Trebuie sa simti ca si cum intre talpile tale si sol este spatiu doar cat sa intre o coala de hartie, ceea ce reprezinta “plutirea” (Ukimi) si iti permite sa aplici presiune in orice moment.
Accepta atacul adversarului
Aceasta este una dintre cele mai iluminatoare indrumari pe care am primito de la Aiko San, care era cea mai buna in intelegerea budo; mi-a schimbat viziunea despre kumite. Atunci cand esti armonizat cu adversarul, acceptai atacul, priveste-l ca pe oportunitatea ta, deoarece orice atac ar folosi el, vei gasi un spatiu pentru tehnica ta mult mai mare decat atunci cand oponentul doar se misca dintr-o parte in cealalta, un spatiul deschis in care exista sansa ta, qio, de care trebuie sa profiti.
Pentru a putea profita de atacul adversarului trebuie sa fii relaxat atunci cand el va initia tehnica, trebuie sa ai acel sentiment de “haide, vino, te astept”. Majoritatea oamenilor se crispeaza atunci cand sunt atacati la viteza maxima, iar in acest fel intrerup legatura dintre ei si oponent, grabindu-se sa atace de asemenea, sau analizeaza in timp ce sunt atacati, astfel iesind din ritm si fiind incapabili de raspuns sau contra atac.
Acceptand atacul adversarului ar trebui sa fii total relaxat, dat totusi incarcat, pregatit, nu neglijent.
Loveste adversarul in timp ce se misca
Acest lucru este simplu daca urmezi primii 2 pasi descrisi; cand adversarul misca, reactioneaza cu respiratia, nu astepta sa vezi atacul pentru ca apoi sa te misti, pentru ca daca vezi atacul este deja prea tarziu; cand el initiaza talpile si respiratia ta trebuie sa fie deja in miscare, ca si cum ai fi umbra lui. De asemenea, loveste atunci cand oponentul intentioneaza sa plece sau intre tehnicile lui, niciodata in acelasi ritm cu el. Prinde ritmul pentru a putea sa rupi ritmul.
Urmatoatea poveste era una dintre favoritele lui Sensei Nishiyama (si a mea), pe care ne-o spunea la fiecare 4, 5 luni, de obicei atunci cand antrenamentul se focaliza pe respiratie sau timing.
“Un batran fauritor de sabii trebuia sa-si aleaga un succesor dintre cei mai buni 2 ucenici ai lui.
El decide sa-i testeze, testul fiind de cate ori pot taia o picatura de apa in cadere.
Li s-a dat o saptamana pentru a se pregati si fiecare s-a antrenat foarte serios, in fiecare zi.
Primul ucenic a exersat de multe ori, din nou si din nou, efectiv taind o picatura de apa in cadere.
Al 2-lea ucenic nu a atins sabia; el a exersat “taierea” picaturii de apa in cadere cu respiratia si imaginatia sa.
Ghiciti cine a trecut testul… exact! In ziua testului cel care practicase taierea cu respiratia a trecut si a devenit succesor.”
Pe de o parte noi spunem ca respiratia initiaza tehnica, iar pe cealalta spunem ca respiratia prinde ritmul adversarului si reactionam prin respiratie, asadar actiunea si reactia sunt una si aceeasi.
Totusi, nu este atat de simplu, pentru ca respiratia se alfa in varful piramidei, iar pentru a ajunge la acel nivel la care putem initia si controla toate aspectele tehnicii prin respiratie si intentie trebuiesc dobandite multe alte abilitati.
Respiratia trebuie sa controleze actiunile musculaturii interne si actiunile exterioare ale corpului si tehnica; actiunea trebuie initiata ca o reactie in lant ce pleaca din sol si merge in sus, folosind postura optima si cu toate elementele “lantului de energie cinetica” interconectate. Trebuie folosita cantitatea optima de actiune musculara la momentul potrivit, de la inceput si pana la kime.
Numai dupa ce toate aceste abilitati au fost insusite putem vorbi despre reactia prin respiratie, ceea ce inseamna a trece de nivelul creierului, actionand fara a analiza si judeca prea excesiv, pentru ca toate aceste informatii duc la indoiala, ezitare, emotii instabile.
Doar atunci cand permitem respiratiei sa actioneze putem accesa informatiile ce sunt disponibile chiar inainte ca adversarul sa miste, putem sa-i “ghicim” intentia; lasand reflexul natural al respiratiei sa lucreze pentru noi ne va spori sensibilitatea si in final ne va duce la nivelul de “a nu afla – a stii deja”. Daca vezi adversarul actionand este prea tarziu.
traducere de Alexandru Nicolae

duminică, 9 octombrie 2011

O mica istorie a Karate-ului romanesc

Istoricul KARATE-ului din Romania pana in anul 1989

Este destul de greu de realizat acest lucru, tinand cont de faptul ca activitatea aceasta s-a desfasurat multi ani in ilegalitate, iar prin aceasta situatie, miscarea nu a putut fi niciodata cu adevarat unitara. Pentru ca nu exista documente oficiale este dificila stabilirea veridicitatii si a cronologiei anumitor evenimente. Exista si riscul uitarii multor aspecte sau al exagerarii altora.
Urmatoarele informatii nu sunt neaparat complete, mai ales ca raspandirea acestui fenomen a cunoscut un adevarat reviriment dupa Revolutie. Mult timp karate-ul a fost present doar in cateva center, acum ajungandu-se la o situatie total diferita. Este raspandit actualmente in toate colturile tarii, ceea ce face inca o data acest demers extrem de dificil.
Scopul acestui articol il reprezinta prezentarea anilor de inceput, atunci cand aceasta miscare se infiripa in ciuda nenumaratelor obstacole si a presiunilor extreme exercitate asupra promontorilor sai.
Miscarea karate-ului a fost intampinata inca de la inceput de o opozitie dura din partea militiei, a securitatii si chiar a opiniei publice, ultima considerand inca mult timp ca aceasta este echivalenta bataii de strada si a huliganismului.
O mare lovitura a survenit in 1982. Atunci a aparut Hotararea nr. 1253 din 27 august, emisa de Consiliul National pentru Educatie fizica si sport. Aceasta a interzis “cu desavarsire” practicarea karate-ului sub orice forma in Romania.
Cei devotati miscarii au continuat insa antrenamentele, in orice conditii: schimband cat mai des sala, folosind pivnite, magazii, case particulare, parcuri si locuri retrase, in toate anotimpurile si infruntand fie frigul si ploaia, fie caldura sufocanta a verii. Au avut de infruntat circulare de interdictie, lipsa de intelegere, amenintarile si represiunile incepand cu “excluderea din toate salile” si terminand cu “luarea cu duba”. Pentru a micsora multiplele riscuri la care se expuneau, “karatistii” isi mascau activitatea sub titulaturi ca “gimnastica de intretinere”, “culturism” sau chiar … “dans modern”.
In ciuda activitatii gen “underground” reprezentantii miscarii Karate in Romania reusesc sa obtina totusi rezultate uimitoare, sa participe la intruniri nationale si internationale si sa creasca numarul de adepti.
Dupa o perioada de debut, plasata intre 1968-1978, timp in care cercurile de Karate din orase s-au organizat individual, la grade diferite de competenta, au inceput sa se contureze doua mari grupari, care intre anii 1978 si 1984 au orientat in jurul lor aproape toate centrele existente.
Una dintre aceste grupari este cea formata in jurul maestrilor DAN STUPARU si ADRIAN POPESCU SACELE din Brasov, cealalta este condusa de maestrul FLORENTIN MARINESCU din Bucuresti. Relatiile dintre cele doua “grupari” au devenit in timp incordate si s-a ajuns la rivalitate. In marile orase, unde existau mai multe cluburi, acestea s-au afiliat unei directionari, iar rivalitatea a capatat coordonate nationale. Pentru a-si mari numarul de afiliati, in ambele grupari s-a procedat la acordarea de numeroase grade, de multe ori nemeritate, fapt ce a dus la o adevarata anarhie si la aparitia unor “parveniti” mai mult sau mai putin incompetenti.
In anul 1985, Hajas Gabriel primeste din partea Asociatiei Japoneze de Karate (celebra JKA), misiunea de a organiza o grupare afiliata acestui organism mondial, care s-a oferit sa acorde sprijinul tehnic necesar unei asemenea intreprinderi. In acest an o parte din cluburile afiliate maestrului FLORENTIN MARINESCU au iesit din aceasta diresctionare si au alcatuit cea de-a 3-a grupare din Romania la acea vreme “Shotokan Karate Traditional Romania”, cunoscuta sub numele de “Uniunea JKA”.
Pana in anul 1990 aceasta grupare a cuprins mai multe cluburi, iesite din cele doua directionari anterioare, si a dus o activitate intensa de organizare a stagiilor (taberelor de antrenament) sustinute de maestrii internationali de mare prestigiu si o munca sistematica de raspandire a karate-ului corespunzator cu cerintele standardului international de la JKA.

Karate-ul din Romania, dupa Revolutia din 1989

Incepand din primele luni ale anului 1990, karate-ul din Romania a fost legalizat si s-au organizat primele structuri nationale de conducere. A luat nastere Federatia Romana de Arte Martiale (FRAM) in care si-au gasit locul toate disciplinele cu caracter de “arte martiale”. S-a creat si un departament de karate, cu sectii pentru fiecare stil in parte.
In urmatorii ani au avut loc primele concursuri oficiale, primele campionate nationale, s-a depus o mare activitate de organizare si de raspandire a karate-ului. S-au organizat tabere de antrenament si de arbitraj, au fost invitati maestri de prestigiu si ceva mai tarziu au inceput sa apara rezultatele in competitiile internationale.
Pe langa aceste aspecte pozitive, ai existat si unele neplacute, in special luptele interne pentru acapararea unei pozitii “dominante”. Un alt aspect negativ il reprezinta conferirea de grade din motive “politice”. Acest lucru a dus la marginalizarea multor specialisti de mare valoare.
Inainte de a ne simti rusinati de aceasta situatie, trebuie sa ne amintim ca Romania nu este singura tara in care s-a intamplat asa ceva. De la moartea maestrului Masatoshi Nakayama au inceput luptele interne in JKA, prin care s-a urmarit promovarea unor maestri cu grade inalte, a numeroase organizatii si grupari nationale si internationale.
Marea problema care apare insa este faptul ca prin aceste lupte de suprematie, karate-ul nu va avea sanse de a deveni sport olimpic, acesta reprezentand visul multor karateka.
Acest articol a fost scris pornind de la cartea KARATE-DO (Artä Martialä si Sport) a lui Hajas Gabriel Bücher prin amabilitatea domnului Georg Nicolau. Pentru a putea surprinde toate aspectele acestui subiect va invit sa consultati cartea. Veti gasi acolo multe informatii care va vor ajuta sa percepeti corect tot ce inseamna istorie in karate-ul romanesc.

marți, 4 octombrie 2011

Sfaturi pentru examen

Atenţie ... interesaţi-vă de toate aspectele.
Adresaţi antrenorului, multe întrebări si cereţi detalii referitoare la programa  de examen.
Asiguraţi-vă că aveti programa de examen cu cel putin o lună înainte de a intra în “febra” pregătirii.
Asiguraţi-vă ca aţi înţeles care este modalitatea de prezentare a tehnicilor din programa, etc. 
Este dreptul vostru să fiţi lămuriţi. Întrebaţi.  
Nu pot participa la examinare cei care din motive diverse au absentat , fiecare karateka are nevoie de un număr de antrenamente care atesta posibilitatea lui de a promova la un nivel superior.
Daca ati "picat" interesati-va DE CE?  Din fiecare experienţă învăţam iar pentru a corecta şi a trece mai departe e necesar sa avem toate informaţiile.
Dacă nu ai promovat examenul de centură nu e "capat de lume".
Chiar dacă iţi este foarte greu nu renunţa.
Cei puternici, devin aşa datorită, tocmai experienţelor pe care le-au avut. În unele au reuşit şi în multe au pierdut, dar au mers mai departe. Nu uitaţi perseverenţa, continuitatea, voinţa naşte campioni.
Cu siguranţă mai există ceva detalii tehnice pe care trebuie să le mai exersaţi sau poate o sănătate precară a amanat practic pentru o perioada de timp trecerea la alt nivel.
La kata este bine să cunoaşte-ţi câteva detalii pentru prezentarea la un examen de grad sau la un concurs.
* orice kata are poziţii specifice,  executaţi-le
* în orice kata întâlniţi strigătul “kiai”, realizaţi-l
* orice kata trebuie executat într-un anumit ritm, are “melodia” sa, nu alergaţi în kata, nu sunteţi la atletism
* respectaţi graficul (embusen) la kata. Locul de final trebuie să fie acelaşi cu cel de unde ai început.
* cand nivelul tău de pregătire este bun, la un kata, vedem viteza şi forţa exprimată prin termenul kime.
* ţinuta, o atitudine bună, concentrare şi spirit vigilent (zanshin) te va situa printre cei mai buni.
  In timpul executiei tehnicilor din kihon, kata sau kumite este important sa tineti seama de mai multe amanunte si sa va asigurati ca nu sunt omise:
* Ţinută  (kihon, kata)
* Atitudine corecta (kihon, kata, kumite)
* Concentrare (kihon, kata, kumite)
* Ritm (kihon, kata, kumite)
* Distanta corecta (kumite)
* Control (kumite)
* Zanshin, spirit vigilent (kumite)
Faceti totul CÂT MAI BINE.   Nu fiţi retinuti în timpul examenului.
Executaţi totul cât mai bine şi cât mai convingator.
Dacă ati greşit nu vă opriţi, punctând greşeala, continuati cu atenţie pentru a nu repeta greşeala.
Pot fi situaţii la un candidat care începe un kata şi să termine cu un alt kata. Tocmai pentru că a fost convingator, a primit gradul şi numai datorită stăpâniri de sine.
Atenţie! NU sunteţi încurajaţi să faceţi greşeli de acest gen.
Informaţi-vă când e momentul în care să vă testaţi, aflând din timp intervalele de timp dintre grade si incercati sa respectati acestea intervale.
Nu adresaţi întrebări de genul “sensei pot să dau şi eu examen ?” sau “sunt pregătit?”
Încercaţi să învăţaţi toate tehnicile cerute pentru grad şi intraţi în examen.
Fă-ţi curaj şi intră în examen iar dacă nu ai curaj, participând o să-l dobândeşti .
Daca instructorul nu este impotriva testului ... succes.
Daca ati indeplinit cerintele de timp (numarul de luni cerut intre 2 grade) si ati invatat tehnicile ... intrati in examen.
Nu va opriti numai pentru ca nu sunteti perfecti.
Nu este nici o mare onoare sa fi o centura galbenă super buna.
Ideea este sa invatati tehnicile si sa cresteti in grad.
Odata ajunsi la centura neagră (shodan), puteti lucra la "perfectiune".
Daca v-ati antrenat des si cu mare atentie, este imposibil sa nu obtineti gradul superior.
Nu uitati, daca sunteti respinsi, nu este “capat de lume”.
Puteti intotdeauna sa intrati la examen la urmatoarea data stabilita.
Faptul ca incercati sa intrati in examen imediat ce vi se permite si dupa ce ati invatat tehnicile nu inseamna că umblati dupa grade.
Daca aveti intrebari, apelati la sensei.
INFRANGEREA TREBUIE TRĂITĂ CU DEMNITATE ŞI ÎN DOJO ŞI ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI.
Nu faceti o tragedie din asta, nu faceti "scene" si NU RENUNTATI.
Daca siguranta de sine este compromisa de esec, nu faceti altceva decat sa-l justificati.
Pregatiti-va in avans.
"Porcul nu se ingrasa in ajun" este un proverb aplicabil si in karate.
Daca nu v-ati antrenat de 6 luni, mai asteptati.
Daca ati invatat kata ieri seara, mai asteptati.
Sa mergeti total nepregatiti nu mai inseamna curaj ci inconstienta.
Acum relaxati-va.
Multi karateka trec examenul de grad din prima.
Daca nu aţi lipsit de la antrenamente şi v-ati atrenat des, v-ati asimilat tehnicile si ati lucrat aspectele pe care a pus baza instructorul, nu aveti de ce sa va faceti probleme.
Un anumit grad de nervozitate este normal si benefic, dar nu va lasati copleşiti de nesiguranţă şi de stres.

dojo-kun

dojo-kun

Hitotsu. Jinkaku Kansei ni Tsutomuro Koto.
Hitotsu. Makoto no Michi wo Mamoru Koto.
Hitotsu. Doryoku no Seishin o Yashinau Koto.
Hitotsu. Reigi o Omonzuru Koto.
Hitotsu. Kekki no Yu o Imashimuru Koto.
UNU. Urmareste desavarsirea caracterului.
UNU. Apara calea adevarului.
UNU. Propune-ti sa excelezi.
UNU. Dovedeste-te politicos.
UNU. Abtine-te de la un comportament violent.
Ati observat probabil ca fiecare “propozitie” incepe cu UNU. De ce nu 1, 2, 3 … ? Pentru ca maestrul Funakoshi a considerat ca nu exista una mai importanta decat cealalta astfel incat toate trebuie considerate de o importanta egala.
Ninjokun
50
Karate-do wa rei ni hajimari, rei ni owaru koto wo wasuruna.
Karate ni sente nashi.
Karate wa gi no tasuke.
Mazo jiko wo shire, shikoshite tao wo shire.
Gijutsu yori shinjutsu.
Kokoro wa hanatan koto wo yosu.
Wazawai wa getai ni shozu.
Dojo nomino karate to omou na.
Karate no shugyo wa issho de aru.
Arai-yuro mono wo karate-ka seyo, soko ni myo-mi ari.
Karate wa yu no goto shi taezu natsudo wo ataezareba moto no mizu ni kaeru.
Katsu kangae wa motsu na makenu kangae wa hitsuyo.
Tekki ni yotte tenka seyo.
Tattakai wa kyo-jitsu no soju ikan ni ari.
Hito no te ashi wo ken to omoe.
Danshi mon wo izureba hyakuman no tekki ari.
Kamae wa shoshinsha ni ato wa shizentai.
Kata wa tadashiku jinsen wa betsu mono.
Chicara no kyojaku, karada no shinshuku, waza no kankyu wo wasaruna.
Tsune ni shinen kufu seyo.
Nu uita: Karate incepe si se sfarseste cu o plecaciune (rei) !
Karate nu inseamna doar antrenamentul din dojo.
In Karate NICIODATA nu ataci primul !
Karate este un “asistent” al justitiei (al dreptatii).
Prima data trebuie sa te cunosti pe tine insuti. Dupa aceea ii poti cunoaste pe ceilalti.
Dezvoltarea spirituala este suprema tinta; iscusinta tehnica este insemnata doar la sfarsit.
Trebuie sa iti eliberezi mintea.
Accidentele apar din cauza indolentei.
Karate este un antrenament pe viata.
Pune Karate in tot ceea ce faci.
Karate este ca apa fierbinte. Daca nu ii dai caldura constanta se va raci.
Nu te gandi ca trebuie sa castigi. In schimb gandeste ca nu trebuie sa pierzi.
Victoria depinde de abilitatea de a deosebi punctele vulnerabile de cele invulnerabile.
Misca-te in conformitate cu miscarile adversarului.
Considera bratele si picioarele adversarului ca si cum ai vrea sa ascuti niste sabii.
Pozitia “pregatit” pentru incepatori si pozitia naturala pentru avansati.
Cand pleci acasa, gandeste-te ca milioane de oponenti te asteapta.
Kata este un lucru; lupta adevarata este altceva.
Nu uita 1. taria si slabiciunea … puterii, 2. expansiunea si contractia corpului si 3. incetinirea si rapiditatea tehnicii.
Sa nascocesti tot timpul.

Culorile centurilor de Karate

Practicantii de karate primesc grade, pentru a le recompensa munca si pentru a le fi mai usor sa-si dea seama de statutul pe care il au in scoala. Rangul pe care il au este reprezentat de centuri colorate.
Ideea acestor centuri i-a venit prima data in minte lui Funakoshi cand acesta s-a imprietenit cu “parintele” judo-ului modern, Kano Jigoro. Jogoro i-a oferit sala sa pentru antrenamente si acolo Funakoshi a observat ca studentii poarta o uniforma speciala si au la brau centuri de diferite culori. Acest lucru i-a placut lui Shoto, care din 1922 a inceput sa utilizeze acest sistem.
Initial sistemul de gradare prin centuri colorate era destul de simplu. Centura neagra pentru experti si alba pentru studenti. Un mit destul de interesant era ca incepatorii aveau centura alba, care se murdarea in timpul anilor. Sange, praf, transpiratie si altele faceau centura aproape neagra, astfel incat dupa multi ani practicantii ajungeau invariabil maestri.
Prima schimbare notabila a fost introducerea centurii maro. Primul sistem institutionalizat de centuri este acela de 4 culori (alb, verde, maro si negru), sistem ce se bazeaza pe cele 4 anotimpuri. Albul este echivalentul primaverii si al nasterii. Anul japonez incepe in 21 martie, considerata prima zi de primavara. Verdele coincide cu vara, maro este toamna si iarna este simbolizata de negru.
Au fost selectate aceste culori pornind de la acesta premiza? Este discutabil, unele documente sustinand acesta ipoteza, altele infirmand-o. Unii au popularizat un mit al centurilor colorate. Se spune ca aceia care au centuri albe sunt novici, iar centurile trebuie sa fie imaculate. Verdele inseamna petele de iarba, maro este culoarea prafului si a noroiului, iar negru vine de la pete de iarba, noroi si sange.
Exista insa si niste probleme cu acest mit. Prima este iarba, care la japonezi nu este cultivata in gazoane ca in alte zone geografice, din simplul motiv ca nu au loc de asa ceva. Si cea mai importanta problema: japonezii isi spala centurile, infirmand astfel un alt mit prin care practicantii de karate erau sfatuiti sa nu isi spele centura, pentru ca acesta ar fi un semn de lipsa de respect.

De unde Shotokan?

Gichin Funakoshi este cel care a pus bazele acestei arte martiale, iar numele ei are legatura directa cu el. Funakoshi era profesor si poet, iar in viata literara si-a ales pseudonimul SHOTO, insemnand literal “valuri de pin”. Mai tarziu, Maestrul Funakoshi a explicat cum vantul care adia printre “valurile de pini” de pe Muntele Torao i-a adus multa inspiratie.
In 1936 Maestrul a deschis un dojo in Tokyo. Acesta a fost numit SHOTOKAN de catre studentii sai, iar acest nume a devenit popular si in cativa ani, odata cu popularizarea stilului practicat de Shoto in scoala sa, numele scolii s-a extins si asupra stilului. Numele SHOTOKAN s-a format de la Sho (pin), To (val) si Kan (casa ori scoala).
O mare dilema s-a iscat cand s-a pus intrebarea: este Shotokan-ul un stil, unul bine definit, fara legatura cu altceva?
Raspunsul a venit chiar de la Maestrul “Shoto”. Intr-unul dintre antrenamente, unul dintre studentii sai a spus ca el practica stilul Shoto Ryu. Auzind acesta Funakoshi s-a infuriat si i-a spus TU PRACTICI KARATE SI NUMAI KARATE. KARATEUL ESTE NUMAI UNUL.

marți, 13 septembrie 2011

Condorii razboinici

Baia Mare tinde sa devina un foarte important centru national in domeniul artelor martiale. In orasul de pe malul Sasarului activeaza peste 15 cluburi de acest gen, practicantii de Shotokan asteaptand medaliile campionatelor nationale.

Intre 28 si 30 octombrie, la Botosani, au loc Campionatele Nationale de Karate Shotokan pentru copii si juniori, in paralel cu Cupa SEN-NO-SEN pentru cadeti, juniori si seniori. Ambele competitii servesc drept criterii de selectie pentru selectia in lotul national si, implicit, participarea la competitiile importante din strainatate. Baia Mare este reprezentata de CS Condorul, club care a inscris in competitie 23 de sportivi la toate categoriile de varsta si greutate, la ambele probe (kata si kumite). Antrenorul Ioan Viorel Duta (centura neagra, 5 Dan) a enumerat obiectivele delegatiei baimarene: “federatia are foarte multe cluburi afiliate, asa ca ne asteptam la o competitie foarte stransa (estimez o participare de 500-600 de sportivi). Avem sanse la medalii si sper la cat mai multe prezente intre primii 4. Din pacate, nu putem sa ne prezentam in competitia pe echipe, fiindca nu avem 3 sportivi pe categorie, insa la individual asteptam medalii de la Raul Bob, Gica Duta si Maxim Iliuta, la copii, precum si de la Tiberiu Barkoczi, Marius Miholca si Sandu Demeter la juniori”. Un numar destul de mare de cursanti vin in fiecare saptamana la cursurile antrenorului baimarean, care ofera, pe langa un mod costructiv de petrecere a timpului liber, si alternativa performantei. In acelasi timp, atrage spre efort fizic o generatie care incepe sa fie atinsa de “maladiile” societatii de azi, obezitatea si sedentarismul. “Prefer sa-mi vad copilul aici, la miscare, suportand anumite rigori, confruntandu-se cu el insusi, constietizandu-si limitele, decat sa stea toata ziua in fata calculatorului sau a televizorului. In plus, invata sa se apere, fiindca deja apar pericolele in curtea scolii. Trebuie sa se poata descurca in asemenea situatii”, a declarat unul dintre parinti, care nu considera karate ca fiind un sport prea dur.
Karate, sport prohibit in Romania perioadei antedecembriste, cand antrenamentele trebuiau sa se desfasoare mascat in diferite locatii (“ne prefaceam ca practicam judo sau aerobic, cateodata chiar dansuri, numai sa nu fim prinsi”, marturiseste Viorel Duta, antrenorul care isi foloseste experienta dobandita in acea perioada predand cursuri de taibo - combinatie de dans, aerobic si karate), cunoaste o dezvoltare rapida. Sub indrumarea lui Damian Gheza (Baia Sprie) si Radu Morar (Targu Lapus), au inceput sa rasara talente si la sectiile din afara Baii Mari, Diana Morar (categoria 11-12 ani) din Targu Lapus fiind cea mai promitatoare speranta la „Nationale”. Din punct de vedere financiar, clubul Condorul se autofinanteaza (prin cotizatiile sportivilor), parintii fiind cei care sustin in mare masura si deplasarile. Daca sportivii de la Dragonul sunt deja renumiti in intreaga tara pentru rezultatele europene si mondiale, cei de la Condorul spera sa le calce pe urme, dorindu-si sa aduca in Baia Mare cel putin un titlu de campion.

sâmbătă, 6 august 2011

How to tie a Karate belt - Official!

Shotokan Karate Romania. Baia Sprie

DACĂ AR TREBUI SĂ ACORDĂM CREDIT UNEI SINGURE PERSOANE pentru poziţia de care Karate se bucură în Japonia, acesta ar fi Gichin Funakoshi. Născut în Shuri, Okinawa, si-a început munca de recunoaştere oficială a Karate-ului în Japonia abia în a doua jumătate a vieţii, la vârsta de cincizeci şi trei de ani. Povestea lui Funakoshi este foarte asemănătoare cu a altor personalităţi ale Karate-ului. Şi-a îceput viaţa ca un copil bolnăvicios şi slab, a cărui părinţi l-au dus la Yasutsune Itosu pentru a lua lecţii de Karate sub îndrumarea lui Yasutsune Azato (Azato este considerat de mulţi ca fiind cauza minţii disciplinate şi a tehnicii lui Funakoshi). Datorită doctorului său, Tokashiki, care îi prescria tratamente bazate pe ierburi împotriva slăbiciunii şi instruirii temeinice venită de la Azato şi Itosu, Funakoshi a început să înflorească. A devenit un bun elev a noilor săi profesori Arakaki şi Matsumura, şi-a dezvoltat cunoştinţele şi şi-a disciplinat mintea.
Când a venit din Okinawa în Japonia în 1922 a rămas printre cei asemenea lui, în dormitorul elevilor, la Suidobata, Tokio. A locuit într-o cameră mică, lângă intrare, având ca îndatorire curăţarea dormitorului în timpul zilei, când elevii erau la cursuri. În timpul serii şi nopţi îi învăţa Karate.
După scurt timp, a obţinut suficientă experienţă pentru a-şi deschide propria şcoală în Meishojuku. La scurt timp după aceea şi-a deschis propriul "Shotokan" în Mejiro, astfel având, în sfârşit, un loc unde putea să primească elevi deosebiţi ca: Takagi şi Nakayama de la Nippon Karate Kyokai, Yoshida de la Takudai, Obata de la Keio, Egami de la Waseda (viitorul său succesor), Hironishi de la Chuo, Noguchi de la Waseda, Ohtsuka, şi alţii. Este cunoscut că în timpul călătoriilor lui în lungul şi în latul Japoniei, în timp ce făcea demonstraţii şi ţinea prelegeri, Funakoshi avea pe Takeshi Shimoda, Yoshitaka (fiul său), Egami şi Ohtsuka în preajmă. Principali instructori din dojo-ul său, în anii treizeci şi patruzeci, au fost T. Shimoda şi Y. Funakoshi. Shimoda a fost, se pare, expert al şcolii Nen-ryu şi a mai studiat şi Ninjutsu, din păcate a murit foarte tânăr, în 1934, după unul dintre turneele demonstrative. Locul său a fost luat de Gigo (Yoshitaka) Funakoshi, un om cu un caracter deosebit şi foarte bine pregătit din punct de vedere tehnic. Părerea lui Shigeru Egami era că nu exista nimeni mai bine calificat pentru a prelua sarcina învăţării elevilor. Din cauza antrenamentelor "tinereşti" şi viguroase (categorisite adeseori ca puternice şi brutale) au apărut curând conflicte cu mai vârsnicul Ohtsuka Hironori. Uni comentau că acesta nu făcea faţă antrenamentelor. Ce este, însă, sigur, este că a părăsit şcoala pentru a înfiinţa propriul stil, "Calea Armoniei", Wado-ryu. Este evidentă aluzia denumirii stilului la conflictul cu Yoshitaka. Influenţa lui Yoshitaka asupra viitorului Karate-ului a fost foarte importantă, dar, din păcate, din nou moartea a venit prea devreme. El a murit la numai 39 de ani, de tuberculoză, în 1945.
Artele Marţiale în Japonia anilor douăzeci şi până la începutul anilor patruzeci erau considerate ca fiind esenţal naţionale, în consecinţă, orice altă formă inpură era privită cu dispreţ, numită artă păgână sau sălbatică.
Funakoshi a reuşit să învingă aceste prejudecăţi şi a câştigat recunoaşterea Karate-ului ca o Artă Marţială Japoneză în jurul anului 1941.
Inutil să spunem că, după aceea, au apărut o sumedenie de cluburi de Karate în Japonia (trebuie precizat că Okinawa nu era considerată ca fiind parte a teritoriului tradiţional Japonez, la acea vreme). În anul 1924 Karate a fost introdus, pentru prima dată, ca materie predată, la Universitatea Keio. Au urmat Chuo, Waseda(1930), Hosei, Tokzo Universitz (1929), şi altele. A mai fost înfiinţat un club şi în Shichi-Tokudo, o clădire situată într-un colţ al domeniului regal.
Funakoshi a predat, cel puţin o dată la două zile, în Shichi-Tokudo.
Funakoshi visited the Shichi-Tokudo every other day to teach. One day, when Ohtsuka was teaching at the Shichi-Tokudo, a student, Kogura, from Keio University who had a san-dan degree (3rd-degree black belt) in kendo (Japanese fencing) and also a black belt in karate, took a sword and faced Ohtsuka. All the other students watched to see what would happen. They felt that no one could face the shinken (open blade) held by a kendo expert. Ohtsuka calmly watched Kogura and the moment he made a move with his sword, Ohtsuka swept him off his feet. As this was unrehearsed, it attested to his skill. It also bore out Funakoshi's philosophy that kata practice was more than sufficient in times of need, and just as importantly to Master Funakoshi's great ability as a teacher and Karate technician.
In 1927, three men, Miki, Bo and Hirayama decided that kata practice was not enough and tried to introduce Jiyu kumite (free-fighting). They devised protective clothing and used kendo masks in their matches in order to utilize full contact. Funakoshi heard about these bouts and, when he could not discourage such attempts, which he considered belittling to the art of karate, he stopped visiting the Shichi-Tokudo. Neither Funakoshi nor Ohtsuka showed up ever again. It was after this event that Gichin Funakoshi prohibited sports sparring (the first competitions did not appear until after his death).
When Funakoshi came to mainland Japan, he taught 16 kata: 5 pinan, 3 naihanchi, kushanku dai, kushanku sho, seisan, patsai, wanshu, chinto, jutte and jion. He kept his students on the basic ones before they progressed to the more advanced forms. He actually taught at least 40 kata, these were later included in the limited but monumental work by Shigeru Egami "Karate-do for the Specialist". The repetitious training that he instituted paid back very well; his students went on to produce the most precise, exact type of karate taught anywhere.
Jigoro Kano, the founder of modern judo, once invited Funakoshi and a friend, Makoto Gima, to perform at the Kodokan (then located at Tomisaka). Approximately a hundred people watched the performance. Gima, who had studied under Yabu Kentsu as a youth in Okinawa, performed the Naihanshi shodan, and Funakoshi performed the koshokun (kushanku dai).
Kano sensei watched the performance and asked Funakoshi about the techniques involved. He was greatly impressed. He invited Funakoshi and Gima to a tendon (fish and rice) dinner, during which he sang and made jokes to put Funakoshi at ease.
Irrespective of his sincerity in teaching the art of true karate, Funakoshi was not without his detractors. His critics scorned his insistence on the kata and decried what they called "soft" karate that wasted too much time. Funakoshi insisted on hito-kata sanen (three years on one kata).
Funakoshi was a humble man. He preached and practiced an essential humility. He did not preach the humility of virtue, but a basic humility of a man who is rooted in the true perspective of things, full of life and awareness. He lived at peace with himself and with his fellow men.
Whenever the name of Gichin Funakoshi is mentioned, it brings to mind the parable of "A Man of Tao (Do) and a Little Man". As it is told, a student once asked, "What is the difference between a man of Tao and a little man?" The sensei replies, "It is simple. When the little man receives his first dan (degree or rank), he can hardly wait to run home and shout at the top of his voice to tell everyone that he made his first dan. Upon receiving his second dan, he will climb to the rooftops and shout to the people. Upon receiving his third dan, he will jump in his automobile and parade through town with its horn blowing, telling one and all about his third dan".
The sensei continues, "When the man of Tao receives his first dan, he will bow his head in gratitude. Upon receiving his second dan, he will bow his head and his shoulders. Upon receiving his third dan, he will bow at the waist and quietly walk alongside the wall so that people will not see him or notice him".
Funakoshi was a man of Tao. He placed no emphasis on competitions, record breaking or championships. He placed emphasis on individual self-perfection. He believed in the common decency and respect that one human being owed another. He was the master of masters.
He died in 1957 at age 89, after humbly making the largest contribution to the art of Karate-Do.
NOTE: Funakoshi sincerely believed it would take a lifetime to master a handful of kata and that sixteen would be enough. He chose the kata which were best suited for physical stress and self-defense, stubbornly clinging to his belief that karate was an art rather than a sport. To him, kata was karate.

Karate-do este o artă marţială originară în Okinawa, modificată şi transformată intr-un mod de viaţă de Gichin Funakoshi. Înainte de această transformare, era o colecţie de tehnici care permiteau practicantului să se apere fără a întrbuinţa alte arme înafara mâinilor şi picioarelor proprii. Deşi se presupune că a fost influenţată de tehnicile boxului chinezesc, dezvoltarea a avut loc în Okinawa şi, deci, în Japonia. Gichin Funakoshi, influenţat de artele marţiale din Japonia propriuzisă, kyudo, kendo, judo de exemplu, a modificat Karate-ul astfel încât de atunci a putut fi numită karate-jutsu, arta de a lupta, şi a pus accentul pe aspectele filozofice şi spirituale, astfel încât ceea ce era învăţat în cadrul karate să poată fi extrapolat în viaţa de zi cu zi. De aceea Karate este "O cale de a trăi" (un mod de viaţă) - Karate-Do (do înseamnă cale). Gichin Funakoshi a combinat tehnicile din Karate cu tradiţia Budo (calea războinicului - codul de onoare al războinicului), inserând esenţa acestuia în inima karate-ului - adevărata cale a artelor marţiale.

Bu
Do
Cuvântu Budo este format din două ideograme chinezeşti, bu - din două simboluri, unul care înseamnă a te opri în interiorul altuia care reprezintă două arme, două lănci încrucişate, înţelesul rezultat fiind: să opreşti un conflict. Folosind cuvintele lui Funakoshi: "Având în vedere că Karate este Budo, pumnii nu trebuiesc folosiţi fără cap"
Cuvântul Karate este şi el format din două ideograme: prima KARA (gol) şi a doua TE (mână). Prima ideogramă este, însă, mult mai bogată în înţelesuri.
Cea mai directă interpretare vine din practica Karate-ului, tehnici de autoapărare care nu inplică folosirea altor arme înafară de mâini, picioare sau alte părţi ale corpului. O altă interpretare, aşa cum se desprinde şi din cuvintele lui Gichin Funakoshi: "asa cum o oglinda "clara" (fara distorsiuni, curata) reflecta fara distorsiuni, cum o vale linistita întoarce un ecou clar, la fel cel ce practica Karate trebuie sa îsi goleasca mintea de gânduri egoiste si rele, deoarece numai o minte (fara prejudecati) si o constiinta curate pot întelege corect ceea ce percep. Aceasta poate fi o alta interpretare a ideogramei KARA din Karate-do". O altă interpretare dată de maestru este aceea că "Cel ce studiaza Karate-do trebuie sa fie modest în interior si blând în exterior (comportament). În fine, el vorbeşte de forma primordială de manifestare a universului care este vidul (kara, ku) şi că deci vidul este o formă în sine.
După cele spuse devine evident faptul că Karate-do şi Karate Budo reprezintă mult, mult mai mult decât o colecţie de tehnici de autoapărare, de fapt o astfel de definire a Karate-ului este foarte departe de esenţa acestei arte care propune, în primul rând, dezvoltarea calităţilor interne ale omului şi căutarea perfecţiunii caracterului.

Sfaturi pentru examenele de grad

Unul important: interesati-va de toate aspectele. Stresati-l pe instructor si cereti-i sa va spuna tot ce v-ar interesa. Ce tehnici trebuie sa stapaniti pentru examen, cat va costa, cand puteti repeta examinarea, cand sa veniti la dojo pentru examinare, ce sa mancati in ziua aceea, ce sa mai lucrati si cate va mai trec prin minte. In mod normal veti primi raspunsurile dorite. Nu uitati ca este dreptul vostru de a fi INFORMATI. Este vorba de munca pe care ati depus-o in ultimele luni si de ce sa va faceti mai multe probleme decat e necesar?
Daca ati “picat” interesati-va DE CE? Este un examen ceea ce inseamna ca trebuie sa INVATATI ceva din aceasta experienta. Un instructor bine intentionat va va explica unde ati avut probleme, va va oferi sfaturi si va va programa pentru o reexaminare. IMPORTANT !!! Faptul ca nu ati promovat un examen de centura nu e capat de lume. Nu inseamna ca v-ati facut de rusine sau ca sunteti incompetenti. Inseamna doar ca probabil exista cateva micute detalii tehnice pe care trebuie sa le mai lucrati si mai ales ca poate ati avut ghinion, n-ati dormit bine sau …
Nu este recomandabila atitudinea: COADA INTRE PICIOARE si VALEA … Sunteti niste elevi care trebuie sa poata aplica niste tehnici si trebuie sa fie convingatori cand fac asta. Daca nu ati reusit sa luati examenul … nici o problema. Exista reexaminarea si sensei nu se va uita mai urat numai pentru ca nu v-ati “calificat” pentru urmatoarea etapa.
Capul sus si fiti perseverenti.
Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le aiba in vedere orice practicant pentru a reusi sa execute cat mai bine sectiunea de kata de la examen (sau chiar la concursuri.)
  • Secventa corecta a miscarilor si a tehnicilor de executat intr-un anumit kata, cu respectarea punctelor de kiai;
  • Controlul fortei;
  • Tensiune si contractie;
  • Viteza si ritm controlat
  • Atitudine
  • Directia miscarilor
  • Spirit si forta tehnicilor
  • Intensitatea privirii
  • Intelegerea tehnicilor aplicate (cunosasterea bunkai-ului pentru a intelege kata)
  • Abilitatea de a surprinde clar aspectele distinctive ale fiecarui kata
  • Finalizare impecabila
  • Postura
In timpul executiei tehnicilor din kihon, kata sau kumite este important sa tineti seama de mai multe amanunte si sa va asigurati ca nu sunt omise:
  • Forma perfecta
  • Atitudine corecta
  • Atentie
  • Timing perfect
  • Distanta corecta
  • Control
Faceti totul CAT MAI BINE. Nu fiti retinuti in timpul examenului. Executati totul cat mai bine si cat mai convingator. Daca ati gresit continuati (executia, nu sa gresiti :) ).
NU va subliniati greseala imbujorandu-va, oprindu-va din executie sau fugind din sala. Injuraturile printre dinti nu sunt nici ele potrivite si nu fac altceva decat sa dovedeasca lipsa de bun simt si un control inexistent. Altfel spus, nu atrageti atentia asupra greselii.
S-a intamplat ca un candidat sa execute jumatate dintr-un kata si jumatate din alt kata. A lucrat insa atat de convingator, incat a primit gradul numai pentru ca a avut stapanire de sine.
Daca ati gresit, mergeti mai departe, in caz ca nu ati fost opriti. S-ar putea ca instructorul sa nu fi observat eroarea. Este explicabil, tinand cont ca poate inainte a privit multe alte executii, iar atentia sa este diminuata. Prin sublinierea greselii va pavati singuri drumul catre o “reexaminare”. In plus la gradele inferioare este normal sa se greseasca, iar de multe ori examenul este trecut de cei care dau dovada de stapanire de sine si de o atitudine de adevarat karateka.
Cunoasteti momentul in care sa va testati. Nu va intrebati instructorul cand ar trebui sa sustineti examenul. Aflati din timp care sunt intervalele de timp dintre grade si incercati sa respectati acestea intervale. Nu intrebat instructorul daca ar trebui sa sustineti examenul, pentru ca aceasta nu mai este treaba sa. Incercati sa invatati toate tehnicile cerute pentru grad si intrati in examen.
Nu intrebati “centurile mari” cand sa va testati, pentru ca iarasi … este problema voastra PERSONALA si se poate sa aiba interese propri. Exista situatii in care unii incepatori isi vad de treaba si cresc in grad de cate ori au ocazia, in timp ce altii, cu grad mai mare sar peste unele posibilitati de examinare pentru ca nu au deprins tehnicile, pentru ca nu au putut participa la antrenamente sau pur si simplu pentru ca sunt lenesi. Va dati seama ca un practicant care s-a pregatit si a ajuns deja centura verde intr-un an si jumatate nu va fi privit neaparat cu ochi buni de altii care au stat la “albastru unu” tot acest timp. Daca “gradul” mai mic va intreba un asemenea coleg daca este bine sa intre in examen, raspunsul er putea fi ceva de genul: “Nu. Uite ca inca nu esti atat de bun. Eu am stat un an intreg la verde.”
Nu intrebati si nu asteptati aprobarea de la altii. Daca instructorul nu este impotriva testului … succes. Daca ati indeplinit cerintele de timp (numarul de luni cerut intre 2 grade) si ati invatat tehnicile … intrati in examen. Nu va opriti numai pentru ca nu sunteti perfecti. Nu este nici o mare onoare sa fi o centura galbena super buna. Ideea este sa invatati tehnicile si sa cresteti in grad. Odata ajunsi la gradul de shodan, puteti lucra la “perfectiune”.
Daca v-ati antrenat des si cu mare atentie, este imposibil sa nu obtineti gradul superior. Nu uitati, daca sunteti respinsi, nu este capat de lume. Puteti intotdeauna sa intrati la examen la urmatoarea data stabilita. Faptul ca incercati sa intrati in examen imediat ce vi se permite si dupa ce ati invatat tehnicile nu inseamna ca umblati dupa grade.
Exista inca o fateta a lucrurilor. Ati observat probabil ca exercitiile sunt impartite ca dificultate si veti auzi ceva de genul: “incepatorii executa age-uke, centurile albe si galbene age-uke, gyaku-tsuki, cele portocalii si verzi age-uke, gedan-barai, gyaku-tsuki si celelalte toate acestea plus mawashi-geri. Odata ce ati deprins tehnicile de baza, veti simti nevoia sa va “complicati” putin. DAR nu aveti voie sa sariti gradul, asa ca daca ati stat 2 ani la centura galbena … ati avut toate sansele sa va plictisiti de moarte.
Daca aveti intrebari, apelati la sensei. Inainte de test trebuie sa cunoasteti “ce se cere”. Un examen secret nu mai este examen. Printre intrebari nu se va numara “Sunt gata pentru test?”
Infrangerea trebuie traita cu demnitate si in dojo si in viata de zi cu zi. Nu faceti o tragedie din asta, nu faceti “scene” si NU RENUNTATI. Daca siguranta de sine este compromisa de esec, nu faceti altceva decat sa-l justificati.
Pregatiti-va in avans. “Porcul nu se ingrasa in ajun” este un proverb aplicabil si in karate. Daca nu v-ati antrenat de 6 luni, mai asteptati. Daca ati invatat kata ieri seara, mai asteptati. Sa mergeti total nepregatiti nu mai inseamna curaj ci inconstienta.
Acum relaxati-va. Multi studenti trec examenul de grad din prima. Daca v-ati atrenat des, v-ati insusit tehnicile si ati lucrat aspectele pe care a pus baza instructorul, nu aveti de ce sa va faceti probleme. Un anumit grad de nervozitate este normal si benefic, dar nu va lasati coplesiti de nesiguranta si de stres.

Ce se intampla in dojo?

SALUTUL (REI)

Prin acesta demonstrati respect fata de superiori si fata de … sala de antrenament. Este destul de caraghios pentru un european sa salute o sala, dar sa nu uitati sa faceti acest lucru. Se executa salutul la intrarea in dojo si la iesire. Nu se iese cu spatele spre sala, ci cu spatele spre directia de mers, pentru ca astfel sa aratati respect fata de cei care mai sunt in sala sau fata de dojo in sine. Daca va consoleaza, ganditi-va ca sala de sport pentru un timp se “personifica” si veti trece mai usor peste problema salutului.
Salutul se executa “de sus” sau “de jos”. In primul caz, veti pastra pozitia bipeda, naturala, cu palmele deschise atingand coapsele, calcaiele lipite si varfurile picioarelor indreptate usor spre exterior, formand un unghi de 45 de grade. Sensei sau sempai va cere acesta pozitie spunand MUSUBI-DACHI. Chiar daca de obicei se aude numai …subi-dachi, e clar ca este pozitia din care se va saluta. Din acesta pozitie de “drepti” veti indoi usor trunchiul spre inainte. Daca sunteti aliniati si salutati un superior, privirea va fi indreptata in jos.

ALINIEREA !!!

Cand auziti acesta comanda veti trece in rand. Daca sunt prea multi studenti se executa alinierea pe doua randuri, daca nu … pe unul singur. In partea dreapta se aliniaza rangurile superioare. In stanga lor vor fi centurile inferioare, IN ORDINEA DESCRESCATOARE A GRADULUI, iar in partea stanga vor sta “civilii”, aceia care nu sunt imbracati in karategi, care au uitat centura sau nu au uniforma completa. Intarziatii vor sta IN PARTEA STANGA, la capat, chiar daca au uniforma completa.

YOI !!! … sau PREGATITI-VA !!!

Veti lua pozitia “naturala” SHIZENTAI (picioarele paralele, distanta intre ele – o latime de umar, bratele drepte, pumnii stransi indreptati usor spre inainte.)
SEIZA
Acesta este o pozitie de “asezat” specific japoneza. Coborati prima data genunchiul STANG, apoi cel drept. Indreptati simultan talpile, astfel incat sa va sprijiniti pe partea superioara a labelor picioarelor, cu talpile indreptate in sus. Genunchii vor fi la o latime de umar unul de celalalt, labele picioarelor apropiate (de fapt in partea aceea veti incrucisa picioarele.) Nu conteaza care picior este deasupra. Asezati-va palmele pe coapse, cu degetele indreptate spre interior. SPATELE DREPT !
MOKUSO (MEDITATI)
La acesta comanda inchideti ochii, respirati normal si … meditati.
YAME sau MOKUSO YAME
Acum s-a incheiat meditatia. Veti deschide ochii si veti reveni cu gandurile in dojo, parasind taramurile frumoase pe care le-ati vizitat in timpul meditatiei. REI Veti executa un salut din pozitia de sedere (SEIZA). Pentru a executa corect salutul, va trebui sa respectati unele reguli:
  • asezati palma STANGA pe podea putin mai in fata
  • dupa aceea veti aseza palma dreapta, incercand sa formati cu ele un triunghi (latura de jos va fi formata din cele doua degete mari asezate unul in prelungirea celuilalt, FARA A SE ATINGE, iar celelalte doua laturi vor fi formate din cele doua palme.)
  • Indoiti-va din trunchi, cu fruntea spre pamant, fara a atinge insa podeaua.
  • cu capul plecat veti striga ONEGAISHEMASU, ceea ce s-ar traduce aproximativ: “Va rog, invatati-ma!”
  • Indreptati-va spatele
  • aduceti palma DREAPTA pe coapsa, mai apoi palma stanga.
TATE !!!
La acesta comanda veti sari in picioare cu … strigat. Uneori se va dori sa va ridicati incet din SEIZA. Veti executa astfel secventa de asezare inversata. Veti indoi talpile pentru a ajunge in sprijin pe varfurile picioarelor, veti indrepta prima data piciorul DREPT, mai apoi piciorul stang.
IMPRASTIATI-VA !!! sau IN FORMATIE DE LUCRU !!!
Se incepe antrenamentul propriu-zis, care se va incehia cu o noua sectiune de asezare si salut. De data acesta in loc de ONEGAISHEMASU veti rosti ARIGATO GOZAIMASHITA (Multumesc.) Poate ar fi mai usor de zis DOMO, numai ca ar demonstra lipsa de respect.

ALTE INFORMATII UTILE CELOR CARE PASESC PENTRU PRIMA DATA IN DOJO:

Seturile de exercitii incep cu YOI. Dupa terminarea setului veti auzi YAME. Veti reveni in pozitie de “gata” (in YOI) si mai apoi veti auzi un cuvant pe care il veti iubi mult de tot YASEME (Relaxati-va!). Chiar si relaxarea se face dupa comanda. Este momentul in care va reveniti dupa efort. Acum va puteti aranja centura si uniforma. Regulamentul nu permite purtarea de discutii, desi nevoia este mare.
Daca ati intarziat putin va trebui sa asteptati sa fiti observati de instructor. Acesta va stabili daca veti executa flotari sau genoflexiuni (acestea se “ofera” daca ati venit dupa ce s-a trecut la incalzire.) Se poate sa scapati fara ele si daca studentii sunt in faza de aliniere, veti trece in partea stanga (la practicantii fara uniforma.) In acea zona se ajunga prin SPATELE sirului, nu prin fata, si asta numai dupa ce ati salutat inca o data instructorul.
Daca dintr-un motiv anume va trebui sa plecati inainte de incheierea antrenamentului, nu uitati sa anuntati INAINTE. Cand momentul de plecare a sosit, veti merge langa instructor, veti saluta, ii veti aminti ca trebuie sa plecati si, dupa ce primiti din nou acordul, salutati si plecati. La iesirea din sala, din nou REI.
La intrarea in sala, nu uitati sa puneti deoparte pantofii, sosetele, palaria, ceasul si eventualele bijuterii. Nu mestecati guma in timpul antrenamentului. Arata lipsa de respect si in cel mai bun caz veti fi invitati sa o aruncati. In caz ca aveti ghinion, s-ar putea sa fiti “rugati” sa o lipiti in par.
De multe ori veti fi in fata unor miscari sau executii “imposibile”. Incercati sa dati tot ce puteti si veti avea surpriza de a observa ca puteti mai multe pe zi ve trece. Nu veti fi fortati niciodata, dar sensei nu va fi incantat daca nu va dati silinta. Neputinta nu se pedepseste. Neseriozitatea si lenea insa atrag multe probleme.
Se poate intampla sa fiti solicitati sa numarati. Nu aveti nici o scuza daca nu ati invatat numerele pana la 10. Pentru a veni in ajutorul celor care inca nu se descurca in acest domeniu, iata numaratoarea pana la 10:
1. Ichi – unu
2. Ni – doi
3. San – trei
4. Shi – patru
5. Go – cinci
6. Roku – sase
7. Shichi – sapte
8. Hachi – opt
9. Ku – noua
10. Ju – zece

KIAI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nu va fie rusine sa executati acest strigat de lupta. KIAI inseamna “strigat” asa ca nu trebuie sa strigati “kiai”. Va puteti alege alte sunete sau grupuri de sunete. Multi pronunta “ha” sau “he”. Un sfat: incercati sa respectati “obligativitatea” acestui KIAI, chiar daca se va intampla sa fiti singurii care striga si sa primiti din partea “nestiutorilor” zambete si priviri mirate. Daca nu va impuneti sa executati KIAI de cate ori este nevoie, se poate ca in timpul examenului de grad sa uitati sa-l executati (pentru ca v-ati obisnuit sa-l ignorati.) Acest lucru se poate solda cu nepromovarea in gradul superior. Si ar fi pacat de munca depusa.

CAND TREBUIE SA EXECUTAM KIAI?

  • la trecerea intr-o pozitie (zenkutsu dachi sau altele se iau cu KIAI)
  • la ultima executie din set la executarea unei intoarceri
  • la 10 sau la 5 sau la cat cere instructorul
  • cand simtiti ca picati din picioare si aveti nevoie de un “intaritor”
  • la fiecare executie (daca instructorul a dat comanda SAIGO)
De fiecare data cand lucrati cu un partener salutati … la inceput si la sfarsit. Sa nu mai vorbim de eventualitatea in care sensei va solicita pentru a demonstra o tehnica !
HUUUUUUUUUUUUUUHHHHHHHHHHH! PREA MULT ….
Daca simtiti ca sunteti asaltati de prea multe informatii deodata, respirati profund si cititi-le inca o data. Nu sunt chiar atat de grele si uneori nu veti trece prin toate “fazele” descrise. In unele dojo-uri s-a renuntat la MOKUSO, la REI din “sezut” etc. Dar la unele reguli stricte nu s-a renuntat si ar fi pacat sa fiti luati pe nepregatite. Dupa o prima incursiune in dojo, veti intelege toate aceste reguli si veti reusi sa le aplicati. Atunci nu va mai conta unde sunteti si oriunde in lume veti fi acasa.

Cat va trebui sa ma antrenez pentru a ajunge cel mai bun?

Cat va trebui sa ma antrenez pentru a ajunge cel mai bun?

Un baiat calatorea prin Japonia pentru a gasi un faimos luptator cu sabia. Cand a ajuns acolo, l-a cautat pe maestru care a fost de acord sa-i vorbeasca, impresionat fiind de lunga calatorie intreprinsa de baiat.
- Ce doresti de la mine? l-a intrebat pe baiat.
- As dori sa va fiu elev si sa devin cel mai bun din tara. Cat timp credeti ca trebuie sa studiez?
- Cel putin 10 ani. Raspunse maestrul.
- Hmm. 10 ani inseamna mult timp. Dar daca as studia de 2 ori mai mult decat ceilalti studenti?
- 20 de ani. Veni raspunsul.
20 de ani? Si daca voi studia fara oprire? Zi si noapte? intreba din nou baiatul.
- 30 de ani.
- Cum asa? De cate ori spun ca voi munci si mai mult, imi raspundeti ca va dura si mai mult pana sa devin cel mai bun luptator.
- Raspunsul este simplu, ii explica maestrul. Atunci cand un ochi este fixat asupra destinatiei, inseamna ca a mai ramas un singur ochi pentru a gasi calea.

“MIZO NO KOKURO” -MINTEA CA APA

Acesta expresie se refera la atitudinea pe care trebuie sa o adopte acela care ajunge fata in fata cu un adversar. Este foarte important ca acesta sa-si pastreze calmul pentru ca doar asa va reusi sa faca fata situatiei.
Apa linistita reflecta ca o oglinda toate imaginile, iar practicantul de arte martiale va avea rezultate mai bune daca nu se va lasa prada nervilor sau altor emotii care i-ar putea distrage atentia de la ce urmareste el de fapt prin acea lupta.
Daca va fi calm si va “cantari” miscarile adversarului, incercand sa le ghiceasca inainte de a fi executate, atunci va reusi sa invinga. In alta ordine de idei, daca suprafata apei este agitata, toate reflexiile vor deveni disproportionate. Atunci cand se va gandi numai la stategie, “luptatorul” ar putea sa fie invins.
In lupta el trebuie sa fie calm, dar sa dispuna si de reflexe bune astfel incat alaturi de strategiile pe care si le-a insusit sa-i poata oferi “cheia succesului”.
Apa are si alte proprietati. Uneori poate fi deosebit de distructiva. Iar atunci cand este nevoie, fii cat mai dur. Niciodata insa nu fii mai agresiv decat adversarul. Cunostintele tehnice si reflexele si le va castiga in urma antrenamentelor realizate sub indrumarea unui profesor, sensei. Mai multe despre atitudinea in fata acestui fenomen care este karate-ul gasiti in sectiunile Dojo Kun si Ninju Kun.

“TSUKI NO KOKURO” -MINTEA CA LUNA-

Aceasta expresie se refera la nevoia de a fi mereu constient de miscarile adversarului, la fel cum luna straluceste egal peste tot ce ii iese in cale.
Aceasta s-ar putea traduce in termenii “luptei” prin faptul ca trebuie sa fii mereu cu ochii la adversar si sa-ti indrepti atentia mai ales asupra bratelor si picioarelor lui, pentru ca de acolo porneste atacul.
Asa poti sa observi “bresele” in apararea sa si sa lovesti unde nu este pregatit sa se apere.
Norii care apar in calea lunii, intuneca si nu-i mai permit sa reflecteze egal totul. Norii acestia sunt frica si mania, care vor intuneca mintea celui care se lasa condus de aceste sentimente, iar reactiile sale vor fi intarziate si fara precizie. Intr-o lupta serioasa rezultatul ar putea fi dezastruos.

Dojo Kun

karate
Dojo Kun
Hitotsu. Jinkaku Kansei ni Tsutomuro Koto.
Hitotsu. Makoto no Michi wo Mamoru Koto.
Hitotsu. Doryoku no Seishin o Yashinau Koto.
Hitotsu. Reigi o Omonzuru Koto.
Hitotsu. Kekki no Yu o Imashimuru Koto.
O traducere aproximativa ar suna asa:
UNU. Urmareste desavarsirea caracterului.
UNU. Apara calea adevarului.
UNU. Propune-ti sa excelezi.
UNU. Dovedeste-te politicos.
UNU. Abtine-te de la un comportament violent.
Ati observat probabil ca fiecare “propozitie” incepe cu UNU. De ce nu 1, 2, 3 … ? Pentru ca maestrul Funakoshi a considerat ca nu exista una mai importanta decat cealalta astfel incat toate trebuie considerate de o importanta egala.

Ninju Kun

karate
Ninju Kun
1. Karate-do wa rei ni hajimari, rei ni owaru koto wo wasuruna.
2. Karate ni sente nashi.
3. Karate wa gi no tasuke.
4. Mazo jiko wo shire, shikoshite tao wo shire.
5. Gijutsu yori shinjutsu.
6. Kokoro wa hanatan koto wo yosu.
7. Wazawai wa getai ni shozu.
8. Dojo nomino karate to omou na.
9. Karate no shugyo wa issho de aru.
10. Arai-yuro mono wo karate-ka seyo, soko ni myo-mi ari.
11. Karate wa yu no goto shi taezu natsudo wo ataezareba moto no mizu ni kaeru.
12. Katsu kangae wa motsu na makenu kangae wa hitsuyo.
13. Tekki ni yotte tenka seyo.
14. Tattakai wa kyo-jitsu no soju ikan ni ari.
15. Hito no te ashi wo ken to omoe.
16. Danshi mon wo izureba hyakuman no tekki ari.
17. Kamae wa shoshinsha ni ato wa shizentai.
18. Kata wa tadashiku jinsen wa betsu mono.
19. Chicara no kyojaku, karada no shinshuku, waza no kankyu wo wasaruna.
20. Tsune ni shinen kufu seyo.
In traducere, aceste reguli de aur ale oricarui practicant de Shotokan ar fi urmatoarele:
1. Nu uita: Karate incepe si se sfarseste cu o plecaciune (rei) !
2. Karate nu inseamna doar antrenamentul din dojo.
3. In Karate NICIODATA nu ataci primul !
4. Karate este un “asistent” al justitiei (al dreptatii).
5. Prima data trebuie sa te cunosti pe tine insuti. Dupa aceea ii poti cunoaste pe ceilalti.
6. Dezvoltarea spirituala este suprema tinta; iscusinta tehnica este insemnata doar la sfarsit.
7. Trebuie sa iti eliberezi mintea.
8. Accidentele apar din cauza indolentei.
9. Karate este un antrenament pe viata.
10. Pune Karate in tot ceea ce faci.
11. Karate este ca apa fierbinte. Daca nu ii dai caldura constanta se va raci.
12. Nu te gandi ca trebuie sa castigi. In schimb gandeste ca nu trebuie sa pierzi.
13. Victoria depinde de abilitatea de a deosebi punctele vulnerabile de cele invulnerabile.
14. Misca-te in conformitate cu miscarile adversarului.
15. Considera bratele si picioarele adversarului ca si cum ai vrea sa ascuti niste sabii.
16. Pozitia “pregatit” pentru incepatori si pozitia naturala pentru avansati.
17. Cand pleci acasa, gandeste-te ca milioane de oponenti te asteapta.
18. Kata este un lucru; lupta adevarata este altceva.
19. Nu uita 1. taria si slabiciunea … puterii, 2. expansiunea si contractia corpului si 3. incetinirea si rapiditatea tehnicii.
20. Sa nascocesti tot timpul.

Aspecte importante in alegerea unui club de arte martiale

1. Cât este de important un stil anume pentru tine?

De multe ori începătorii în arte marţiale au deja un stil în minte, când vine vorba să-şi găsească un club. Unii doresc să practice Karate, alţii Tae Kwon Do sau Aikido. Chiar dacă e bine să ştii ce doreşti, s-ar putea să ai o altă problemă: poate că nu există cluburi care să predea stilul ales de tine. Sau, dacă există, calitatea antrenamentelor să fie foarte slabă.
Ce faci în cazul acesta? Te alături unui club prost doar pentru că nu doreşti să renunţi la stilul respectiv? Găseşti un club excelent cu un stil diferit şi te antrenezi acolo? Din cele 2 variante,  mai indicată este ultima. Până la urma stilul în sine nu contează atât de mult, dacă ai un instructor excelent şi un club bun la care să te antrenezi.
De asta te-aş sfătui să fii deschis la orice soluţie. Chiar dacă ai o anumită preferinţă de stil, fii gata să alegi un club mai bun, chiar dacă asta înseamnă să nu te antrenezi în stilul ales iniţial.

2. Locaţie. Locaţie. Locaţie

Cât de mult ai de mers până la clubul ales? Nu contează mijlocul de transport, contează durata “călătoriei”. Acest aspect este probabil primul pe care trebuie să-l ai în atenţie, când cauţi un club de arte marţiale. Chiar dacă ţi-ar plăcea să te antrenezi la clubul ăla mişto de Kendo, să faci 300 de km până la el nu e prea plăcut.
Aşa că vei porni de la oferta din “cartierul” tău şi vei lărgi aria de interes cât eşti dispus să conduci/mergi pentru a te antrena. Trebuie să nu uiţi că programul tău zilnic conţine şi alte activităţi nu doar antrenamentele, deci nu poţi pierde o jumătate de oră doar pe drum.

3. Orar

Dacă ai deja o listă de cluburi din zona ta, a sosit momentul să le studiezi programul de antrenamente şi să vezi dacă se potriveşte cu programul tău. Am renunţat să mă antrenez timp de 5 ani, pentru că programul de la muncă se suprapunea celui de antrenamente. Pentru că nu aveam poftă să caut alt club şi trebuia oricum să investesc timp în afacerea mea online, a trebuit să renunţ la antrenamente.
Vezi deci care din cluburile din lista pe care ţi-ai pregătit-o are un program potrivit cu al tău. Şi o frecvenţă decentă a antrenamentelor pe săptămână. Poate vei dori să te antrenezi mai des de 2 ori pe săptămână şi ar trebui să alegi un club ce-ţi permite asta.

4. Dotări

Lista de cluburi a fost deja redusă. Ai cluburi din zona ta şi cu un program potrivit, e timpul să vezi ce se întâmplă şi la faţa locului.
Chiar dacă există instructori buni ce predau din garajul propriu sau prin parcuri, în general nu sunt chiar frecvenţi. Dacă nu ai un spirit prea aventuros, probabil vei dori să te antrenezi într-o sală cu un minim de confort. Eu nu m-aş antrena de pildă într-o sală jegoasă sau unde nu aş putea face un duş. Probabil nu mai sunt nici eu atât de tânără, probabil vreau ceva pentru banii pe care-i plătesc, poate sunt snoabă.
Cert este că şi dotările sunt importante. Poţi accepta un spaţiu mai mic şi poate un echipament ce ar trebui înnoit. Cine ştie, poate instructorul e chiar la început şi încă nu are toate dotările necesare. Nu este de acceptat însă o locaţie fără vestiar sau duşuri şi mai ales una murdară. Pot înţelege că nu are echipament de ultimă generaţie, dar nu pot accepta faptul că nu ştie să-şi cureţe sala.
Fii deci atent la ce se oferă la club. Nu accepta sala jegoasă şi nici duşuri împuţite. Una este să nu fie ultimul răcnet de facilităţi, alta este jegul şi lenea.

5. Instructorul

Discută cu instructorul principal. E important să ai o relaţie bună cu el, doar pe mâinile lui îţi laşi siguranţa şi sănătatea.
Ce calificare are instructorul? Ce spun alţii despre el? Cu atâta informaţie pe net e imposibil să nu poţi afla ceva despre persoana în cauză. Află dacă au fost probleme cu el, dacă a fost implicat în scandaluri.
Chiar dacă unele probleme nu sunt neapărat cauzate de respectivul instructor, vei avea totuşi o imagine mai clară asupra lui.
Cum îţi răspunde la întrebări? Întreabă, nu te sfii. E normal să ştii cât mai multe despre condiţiile din club, despre ce expectanţe are instructorul, reguli, sistem de plăţi, stil. Nu sta să te uiţi la el, întreabă.
Potenţialul tău instructor trebuie să fie deschis şi amabil. Să aibă o minimă răbdare şi să te respecte. Chiar dacă nu este genul de “vorbăreţ”, dacă te repede sau te tratează fără respect, nu e chiar cel mai bun candidat. Până la urmă eşti un client interesat de serviciile lui. Este instructorul implicat în antrenamente? Predă el sau are alţi studenţi care fac asta? Cât sunt de avansaţi? Nu aş plăti să mă antrenez la clubul Maestrului X, 6 Dan, şi să fiu de fapt antrenată de Gigel, care are 13 ani şi 3 Dan după ce s-a antrenat doi ani jumate.
Scoate din listă cluburile care nu-ţi lasă un “sentiment” pozitiv. Unde instructorul te-a repezit sau a refuzat să-ţi dea detalii.

6. Plăţi şi contracte

Un aspect important este şi preţul. Majoritatea avem un anumit buget alocat fiecărei activităţi, deci şi preţul contează. Dacă ai de ales un club cu preţuri mult peste limita pe care ai accepta-o şi nu consideri că oferă o asemenea calitate excepţională, probabil e indicat să nu te înscrii la ei. Porneşte însă cu un buget REALIST. Nu poţi avea pretenţii să te antrenezi într-un club foarte curat şi excelent dotat, cu instructori de calitate, pentru 2 lei pe lună.
Fii atent la sistemul de plaţi şi dacă solicită contracte. În general acesta este un semn rău. Dacă nu ştii sigur că te vei antrena peste 6 luni tot acolo, poate nu e chiar o idee bună să plăteşti pe un an întreg sau să mai şi semnezi vrun contract în acest sens.
Dacă poţi să te antrenezi gratis, fă-o. De multe ori cluburile oferă un antrenament gratuit, pentru a vedea clientul cum merge treaba. Profită de ocazie. Şi, dacă te simţi bine acolo, plăteşte lunar. Măcar la început, până ştii că doreşti să rămâi alături de ei.

7. Cum te simţi?

Bănuiesc că ai prins deja un curs măcar gratis sau încă studiezi serios cele câteva cluburi ce s-au calificat după toate eliminările anterioare. Cum ţi se par oamenii de acolo? Studenţii avansaţi sunt obraznici? Sunt atenţi cu cei începători? Îi sprijină sau îi bat? Chiar dacă un începător este “nimeni” în ierarhie, asta nu înseamnă că e normal să fie abuzat sau tratat fără respect.
Dacă vezi că studenţii sunt prost trataţi şi nu există nicio grijă pentru siguranţa lor, pleacă. Chiar dacă poţi accepta un antrenament mai dur, când poţi să-ţi depăşeşti limitele, dacă siguranţa şi sănătatea îţi sunt în pericol, nu mai este acceptabil. Nu eşti acolo să fii dus cu targa, eşti acolo să te antrenezi şi să te simţi bine.
Concluzionăm deci: există o serie de aspecte pe care trebuie să le ai în vedere, atunci când vine vorba să-ţi alegi un club de karate. E bine să fie destul de aproape de casă, cu un orar ce ţi se potriveşte, preţuri de bun simţ şi un inctructor dedicat, care munceşte alături de tine şi te ajută să creşti. Un club curat, cu facilităţile necesare şi o grupă de studenţi cu care să te antrenezi în mod plăcut şi, mai ales, în siguranţă. Dacă ai găsit un asemenea club, felicitări!
Antrenament plăcut!