O mica istorie a Karate-ului romanesc

Istoricul KARATE-ului din Romania pana in anul 1989

Este destul de greu de realizat acest lucru, tinand cont de faptul ca activitatea aceasta s-a desfasurat multi ani in ilegalitate, iar prin aceasta situatie, miscarea nu a putut fi niciodata cu adevarat unitara. Pentru ca nu exista documente oficiale este dificila stabilirea veridicitatii si a cronologiei anumitor evenimente. Exista si riscul uitarii multor aspecte sau al exagerarii altora.
Urmatoarele informatii nu sunt neaparat complete, mai ales ca raspandirea acestui fenomen a cunoscut un adevarat reviriment dupa Revolutie. Mult timp karate-ul a fost present doar in cateva center, acum ajungandu-se la o situatie total diferita. Este raspandit actualmente in toate colturile tarii, ceea ce face inca o data acest demers extrem de dificil.
Scopul acestui articol il reprezinta prezentarea anilor de inceput, atunci cand aceasta miscare se infiripa in ciuda nenumaratelor obstacole si a presiunilor extreme exercitate asupra promontorilor sai.
Miscarea karate-ului a fost intampinata inca de la inceput de o opozitie dura din partea militiei, a securitatii si chiar a opiniei publice, ultima considerand inca mult timp ca aceasta este echivalenta bataii de strada si a huliganismului.
O mare lovitura a survenit in 1982. Atunci a aparut Hotararea nr. 1253 din 27 august, emisa de Consiliul National pentru Educatie fizica si sport. Aceasta a interzis “cu desavarsire” practicarea karate-ului sub orice forma in Romania.
Cei devotati miscarii au continuat insa antrenamentele, in orice conditii: schimband cat mai des sala, folosind pivnite, magazii, case particulare, parcuri si locuri retrase, in toate anotimpurile si infruntand fie frigul si ploaia, fie caldura sufocanta a verii. Au avut de infruntat circulare de interdictie, lipsa de intelegere, amenintarile si represiunile incepand cu “excluderea din toate salile” si terminand cu “luarea cu duba”. Pentru a micsora multiplele riscuri la care se expuneau, “karatistii” isi mascau activitatea sub titulaturi ca “gimnastica de intretinere”, “culturism” sau chiar … “dans modern”.
In ciuda activitatii gen “underground” reprezentantii miscarii Karate in Romania reusesc sa obtina totusi rezultate uimitoare, sa participe la intruniri nationale si internationale si sa creasca numarul de adepti.
Dupa o perioada de debut, plasata intre 1968-1978, timp in care cercurile de Karate din orase s-au organizat individual, la grade diferite de competenta, au inceput sa se contureze doua mari grupari, care intre anii 1978 si 1984 au orientat in jurul lor aproape toate centrele existente.
Una dintre aceste grupari este cea formata in jurul maestrilor DAN STUPARU si ADRIAN POPESCU SACELE din Brasov, cealalta este condusa de maestrul FLORENTIN MARINESCU din Bucuresti. Relatiile dintre cele doua “grupari” au devenit in timp incordate si s-a ajuns la rivalitate. In marile orase, unde existau mai multe cluburi, acestea s-au afiliat unei directionari, iar rivalitatea a capatat coordonate nationale. Pentru a-si mari numarul de afiliati, in ambele grupari s-a procedat la acordarea de numeroase grade, de multe ori nemeritate, fapt ce a dus la o adevarata anarhie si la aparitia unor “parveniti” mai mult sau mai putin incompetenti.
In anul 1985, Hajas Gabriel primeste din partea Asociatiei Japoneze de Karate (celebra JKA), misiunea de a organiza o grupare afiliata acestui organism mondial, care s-a oferit sa acorde sprijinul tehnic necesar unei asemenea intreprinderi. In acest an o parte din cluburile afiliate maestrului FLORENTIN MARINESCU au iesit din aceasta diresctionare si au alcatuit cea de-a 3-a grupare din Romania la acea vreme “Shotokan Karate Traditional Romania”, cunoscuta sub numele de “Uniunea JKA”.
Pana in anul 1990 aceasta grupare a cuprins mai multe cluburi, iesite din cele doua directionari anterioare, si a dus o activitate intensa de organizare a stagiilor (taberelor de antrenament) sustinute de maestrii internationali de mare prestigiu si o munca sistematica de raspandire a karate-ului corespunzator cu cerintele standardului international de la JKA.

Karate-ul din Romania, dupa Revolutia din 1989

Incepand din primele luni ale anului 1990, karate-ul din Romania a fost legalizat si s-au organizat primele structuri nationale de conducere. A luat nastere Federatia Romana de Arte Martiale (FRAM) in care si-au gasit locul toate disciplinele cu caracter de “arte martiale”. S-a creat si un departament de karate, cu sectii pentru fiecare stil in parte.
In urmatorii ani au avut loc primele concursuri oficiale, primele campionate nationale, s-a depus o mare activitate de organizare si de raspandire a karate-ului. S-au organizat tabere de antrenament si de arbitraj, au fost invitati maestri de prestigiu si ceva mai tarziu au inceput sa apara rezultatele in competitiile internationale.
Pe langa aceste aspecte pozitive, ai existat si unele neplacute, in special luptele interne pentru acapararea unei pozitii “dominante”. Un alt aspect negativ il reprezinta conferirea de grade din motive “politice”. Acest lucru a dus la marginalizarea multor specialisti de mare valoare.
Inainte de a ne simti rusinati de aceasta situatie, trebuie sa ne amintim ca Romania nu este singura tara in care s-a intamplat asa ceva. De la moartea maestrului Masatoshi Nakayama au inceput luptele interne in JKA, prin care s-a urmarit promovarea unor maestri cu grade inalte, a numeroase organizatii si grupari nationale si internationale.
Marea problema care apare insa este faptul ca prin aceste lupte de suprematie, karate-ul nu va avea sanse de a deveni sport olimpic, acesta reprezentand visul multor karateka.
Acest articol a fost scris pornind de la cartea KARATE-DO (Artä Martialä si Sport) a lui Hajas Gabriel Bücher prin amabilitatea domnului Georg Nicolau. Pentru a putea surprinde toate aspectele acestui subiect va invit sa consultati cartea. Veti gasi acolo multe informatii care va vor ajuta sa percepeti corect tot ce inseamna istorie in karate-ul romanesc.