luni, 22 august 2011
joi, 18 august 2011
sâmbătă, 6 august 2011
DACĂ AR TREBUI SĂ ACORDĂM CREDIT UNEI SINGURE PERSOANE pentru poziţia de care Karate se bucură în Japonia, acesta ar fi Gichin Funakoshi. Născut în Shuri, Okinawa, si-a început munca de recunoaştere oficială a Karate-ului în Japonia abia în a doua jumătate a vieţii, la vârsta de cincizeci şi trei de ani. Povestea lui Funakoshi este foarte asemănătoare cu a altor personalităţi ale Karate-ului. Şi-a îceput viaţa ca un copil bolnăvicios şi slab, a cărui părinţi l-au dus la Yasutsune Itosu pentru a lua lecţii de Karate sub îndrumarea lui Yasutsune Azato (Azato este considerat de mulţi ca fiind cauza minţii disciplinate şi a tehnicii lui Funakoshi). Datorită doctorului său, Tokashiki, care îi prescria tratamente bazate pe ierburi împotriva slăbiciunii şi instruirii temeinice venită de la Azato şi Itosu, Funakoshi a început să înflorească. A devenit un bun elev a noilor săi profesori Arakaki şi Matsumura, şi-a dezvoltat cunoştinţele şi şi-a disciplinat mintea.
Când a venit din Okinawa în Japonia în 1922 a rămas printre cei asemenea lui, în dormitorul elevilor, la Suidobata, Tokio. A locuit într-o cameră mică, lângă intrare, având ca îndatorire curăţarea dormitorului în timpul zilei, când elevii erau la cursuri. În timpul serii şi nopţi îi învăţa Karate.
După scurt timp, a obţinut suficientă experienţă pentru a-şi deschide propria şcoală în Meishojuku. La scurt timp după aceea şi-a deschis propriul "Shotokan" în Mejiro, astfel având, în sfârşit, un loc unde putea să primească elevi deosebiţi ca: Takagi şi Nakayama de la Nippon Karate Kyokai, Yoshida de la Takudai, Obata de la Keio, Egami de la Waseda (viitorul său succesor), Hironishi de la Chuo, Noguchi de la Waseda, Ohtsuka, şi alţii. Este cunoscut că în timpul călătoriilor lui în lungul şi în latul Japoniei, în timp ce făcea demonstraţii şi ţinea prelegeri, Funakoshi avea pe Takeshi Shimoda, Yoshitaka (fiul său), Egami şi Ohtsuka în preajmă. Principali instructori din dojo-ul său, în anii treizeci şi patruzeci, au fost T. Shimoda şi Y. Funakoshi. Shimoda a fost, se pare, expert al şcolii Nen-ryu şi a mai studiat şi Ninjutsu, din păcate a murit foarte tânăr, în 1934, după unul dintre turneele demonstrative. Locul său a fost luat de Gigo (Yoshitaka) Funakoshi, un om cu un caracter deosebit şi foarte bine pregătit din punct de vedere tehnic. Părerea lui Shigeru Egami era că nu exista nimeni mai bine calificat pentru a prelua sarcina învăţării elevilor. Din cauza antrenamentelor "tinereşti" şi viguroase (categorisite adeseori ca puternice şi brutale) au apărut curând conflicte cu mai vârsnicul Ohtsuka Hironori. Uni comentau că acesta nu făcea faţă antrenamentelor. Ce este, însă, sigur, este că a părăsit şcoala pentru a înfiinţa propriul stil, "Calea Armoniei", Wado-ryu. Este evidentă aluzia denumirii stilului la conflictul cu Yoshitaka. Influenţa lui Yoshitaka asupra viitorului Karate-ului a fost foarte importantă, dar, din păcate, din nou moartea a venit prea devreme. El a murit la numai 39 de ani, de tuberculoză, în 1945.
Artele Marţiale în Japonia anilor douăzeci şi până la începutul anilor patruzeci erau considerate ca fiind esenţal naţionale, în consecinţă, orice altă formă inpură era privită cu dispreţ, numită artă păgână sau sălbatică.
Funakoshi a reuşit să învingă aceste prejudecăţi şi a câştigat recunoaşterea Karate-ului ca o Artă Marţială Japoneză în jurul anului 1941.
Inutil să spunem că, după aceea, au apărut o sumedenie de cluburi de Karate în Japonia (trebuie precizat că Okinawa nu era considerată ca fiind parte a teritoriului tradiţional Japonez, la acea vreme). În anul 1924 Karate a fost introdus, pentru prima dată, ca materie predată, la Universitatea Keio. Au urmat Chuo, Waseda(1930), Hosei, Tokzo Universitz (1929), şi altele. A mai fost înfiinţat un club şi în Shichi-Tokudo, o clădire situată într-un colţ al domeniului regal.
Funakoshi a predat, cel puţin o dată la două zile, în Shichi-Tokudo.
Funakoshi visited the Shichi-Tokudo every other day to teach. One day, when Ohtsuka was teaching at the Shichi-Tokudo, a student, Kogura, from Keio University who had a san-dan degree (3rd-degree black belt) in kendo (Japanese fencing) and also a black belt in karate, took a sword and faced Ohtsuka. All the other students watched to see what would happen. They felt that no one could face the shinken (open blade) held by a kendo expert. Ohtsuka calmly watched Kogura and the moment he made a move with his sword, Ohtsuka swept him off his feet. As this was unrehearsed, it attested to his skill. It also bore out Funakoshi's philosophy that kata practice was more than sufficient in times of need, and just as importantly to Master Funakoshi's great ability as a teacher and Karate technician.
In 1927, three men, Miki, Bo and Hirayama decided that kata practice was not enough and tried to introduce Jiyu kumite (free-fighting). They devised protective clothing and used kendo masks in their matches in order to utilize full contact. Funakoshi heard about these bouts and, when he could not discourage such attempts, which he considered belittling to the art of karate, he stopped visiting the Shichi-Tokudo. Neither Funakoshi nor Ohtsuka showed up ever again. It was after this event that Gichin Funakoshi prohibited sports sparring (the first competitions did not appear until after his death).
When Funakoshi came to mainland Japan, he taught 16 kata: 5 pinan, 3 naihanchi, kushanku dai, kushanku sho, seisan, patsai, wanshu, chinto, jutte and jion. He kept his students on the basic ones before they progressed to the more advanced forms. He actually taught at least 40 kata, these were later included in the limited but monumental work by Shigeru Egami "Karate-do for the Specialist". The repetitious training that he instituted paid back very well; his students went on to produce the most precise, exact type of karate taught anywhere.
Jigoro Kano, the founder of modern judo, once invited Funakoshi and a friend, Makoto Gima, to perform at the Kodokan (then located at Tomisaka). Approximately a hundred people watched the performance. Gima, who had studied under Yabu Kentsu as a youth in Okinawa, performed the Naihanshi shodan, and Funakoshi performed the koshokun (kushanku dai).
Kano sensei watched the performance and asked Funakoshi about the techniques involved. He was greatly impressed. He invited Funakoshi and Gima to a tendon (fish and rice) dinner, during which he sang and made jokes to put Funakoshi at ease.
Irrespective of his sincerity in teaching the art of true karate, Funakoshi was not without his detractors. His critics scorned his insistence on the kata and decried what they called "soft" karate that wasted too much time. Funakoshi insisted on hito-kata sanen (three years on one kata).
Funakoshi was a humble man. He preached and practiced an essential humility. He did not preach the humility of virtue, but a basic humility of a man who is rooted in the true perspective of things, full of life and awareness. He lived at peace with himself and with his fellow men.
Whenever the name of Gichin Funakoshi is mentioned, it brings to mind the parable of "A Man of Tao (Do) and a Little Man". As it is told, a student once asked, "What is the difference between a man of Tao and a little man?" The sensei replies, "It is simple. When the little man receives his first dan (degree or rank), he can hardly wait to run home and shout at the top of his voice to tell everyone that he made his first dan. Upon receiving his second dan, he will climb to the rooftops and shout to the people. Upon receiving his third dan, he will jump in his automobile and parade through town with its horn blowing, telling one and all about his third dan".
The sensei continues, "When the man of Tao receives his first dan, he will bow his head in gratitude. Upon receiving his second dan, he will bow his head and his shoulders. Upon receiving his third dan, he will bow at the waist and quietly walk alongside the wall so that people will not see him or notice him".
Funakoshi was a man of Tao. He placed no emphasis on competitions, record breaking or championships. He placed emphasis on individual self-perfection. He believed in the common decency and respect that one human being owed another. He was the master of masters.
He died in 1957 at age 89, after humbly making the largest contribution to the art of Karate-Do.
NOTE: Funakoshi sincerely believed it would take a lifetime to master a handful of kata and that sixteen would be enough. He chose the kata which were best suited for physical stress and self-defense, stubbornly clinging to his belief that karate was an art rather than a sport. To him, kata was karate.
Când a venit din Okinawa în Japonia în 1922 a rămas printre cei asemenea lui, în dormitorul elevilor, la Suidobata, Tokio. A locuit într-o cameră mică, lângă intrare, având ca îndatorire curăţarea dormitorului în timpul zilei, când elevii erau la cursuri. În timpul serii şi nopţi îi învăţa Karate.
După scurt timp, a obţinut suficientă experienţă pentru a-şi deschide propria şcoală în Meishojuku. La scurt timp după aceea şi-a deschis propriul "Shotokan" în Mejiro, astfel având, în sfârşit, un loc unde putea să primească elevi deosebiţi ca: Takagi şi Nakayama de la Nippon Karate Kyokai, Yoshida de la Takudai, Obata de la Keio, Egami de la Waseda (viitorul său succesor), Hironishi de la Chuo, Noguchi de la Waseda, Ohtsuka, şi alţii. Este cunoscut că în timpul călătoriilor lui în lungul şi în latul Japoniei, în timp ce făcea demonstraţii şi ţinea prelegeri, Funakoshi avea pe Takeshi Shimoda, Yoshitaka (fiul său), Egami şi Ohtsuka în preajmă. Principali instructori din dojo-ul său, în anii treizeci şi patruzeci, au fost T. Shimoda şi Y. Funakoshi. Shimoda a fost, se pare, expert al şcolii Nen-ryu şi a mai studiat şi Ninjutsu, din păcate a murit foarte tânăr, în 1934, după unul dintre turneele demonstrative. Locul său a fost luat de Gigo (Yoshitaka) Funakoshi, un om cu un caracter deosebit şi foarte bine pregătit din punct de vedere tehnic. Părerea lui Shigeru Egami era că nu exista nimeni mai bine calificat pentru a prelua sarcina învăţării elevilor. Din cauza antrenamentelor "tinereşti" şi viguroase (categorisite adeseori ca puternice şi brutale) au apărut curând conflicte cu mai vârsnicul Ohtsuka Hironori. Uni comentau că acesta nu făcea faţă antrenamentelor. Ce este, însă, sigur, este că a părăsit şcoala pentru a înfiinţa propriul stil, "Calea Armoniei", Wado-ryu. Este evidentă aluzia denumirii stilului la conflictul cu Yoshitaka. Influenţa lui Yoshitaka asupra viitorului Karate-ului a fost foarte importantă, dar, din păcate, din nou moartea a venit prea devreme. El a murit la numai 39 de ani, de tuberculoză, în 1945.Artele Marţiale în Japonia anilor douăzeci şi până la începutul anilor patruzeci erau considerate ca fiind esenţal naţionale, în consecinţă, orice altă formă inpură era privită cu dispreţ, numită artă păgână sau sălbatică.
Funakoshi a reuşit să învingă aceste prejudecăţi şi a câştigat recunoaşterea Karate-ului ca o Artă Marţială Japoneză în jurul anului 1941.
Inutil să spunem că, după aceea, au apărut o sumedenie de cluburi de Karate în Japonia (trebuie precizat că Okinawa nu era considerată ca fiind parte a teritoriului tradiţional Japonez, la acea vreme). În anul 1924 Karate a fost introdus, pentru prima dată, ca materie predată, la Universitatea Keio. Au urmat Chuo, Waseda(1930), Hosei, Tokzo Universitz (1929), şi altele. A mai fost înfiinţat un club şi în Shichi-Tokudo, o clădire situată într-un colţ al domeniului regal.
Funakoshi a predat, cel puţin o dată la două zile, în Shichi-Tokudo.
Funakoshi visited the Shichi-Tokudo every other day to teach. One day, when Ohtsuka was teaching at the Shichi-Tokudo, a student, Kogura, from Keio University who had a san-dan degree (3rd-degree black belt) in kendo (Japanese fencing) and also a black belt in karate, took a sword and faced Ohtsuka. All the other students watched to see what would happen. They felt that no one could face the shinken (open blade) held by a kendo expert. Ohtsuka calmly watched Kogura and the moment he made a move with his sword, Ohtsuka swept him off his feet. As this was unrehearsed, it attested to his skill. It also bore out Funakoshi's philosophy that kata practice was more than sufficient in times of need, and just as importantly to Master Funakoshi's great ability as a teacher and Karate technician.
In 1927, three men, Miki, Bo and Hirayama decided that kata practice was not enough and tried to introduce Jiyu kumite (free-fighting). They devised protective clothing and used kendo masks in their matches in order to utilize full contact. Funakoshi heard about these bouts and, when he could not discourage such attempts, which he considered belittling to the art of karate, he stopped visiting the Shichi-Tokudo. Neither Funakoshi nor Ohtsuka showed up ever again. It was after this event that Gichin Funakoshi prohibited sports sparring (the first competitions did not appear until after his death).
When Funakoshi came to mainland Japan, he taught 16 kata: 5 pinan, 3 naihanchi, kushanku dai, kushanku sho, seisan, patsai, wanshu, chinto, jutte and jion. He kept his students on the basic ones before they progressed to the more advanced forms. He actually taught at least 40 kata, these were later included in the limited but monumental work by Shigeru Egami "Karate-do for the Specialist". The repetitious training that he instituted paid back very well; his students went on to produce the most precise, exact type of karate taught anywhere.
Jigoro Kano, the founder of modern judo, once invited Funakoshi and a friend, Makoto Gima, to perform at the Kodokan (then located at Tomisaka). Approximately a hundred people watched the performance. Gima, who had studied under Yabu Kentsu as a youth in Okinawa, performed the Naihanshi shodan, and Funakoshi performed the koshokun (kushanku dai).
Kano sensei watched the performance and asked Funakoshi about the techniques involved. He was greatly impressed. He invited Funakoshi and Gima to a tendon (fish and rice) dinner, during which he sang and made jokes to put Funakoshi at ease.
Irrespective of his sincerity in teaching the art of true karate, Funakoshi was not without his detractors. His critics scorned his insistence on the kata and decried what they called "soft" karate that wasted too much time. Funakoshi insisted on hito-kata sanen (three years on one kata).
Funakoshi was a humble man. He preached and practiced an essential humility. He did not preach the humility of virtue, but a basic humility of a man who is rooted in the true perspective of things, full of life and awareness. He lived at peace with himself and with his fellow men.
Whenever the name of Gichin Funakoshi is mentioned, it brings to mind the parable of "A Man of Tao (Do) and a Little Man". As it is told, a student once asked, "What is the difference between a man of Tao and a little man?" The sensei replies, "It is simple. When the little man receives his first dan (degree or rank), he can hardly wait to run home and shout at the top of his voice to tell everyone that he made his first dan. Upon receiving his second dan, he will climb to the rooftops and shout to the people. Upon receiving his third dan, he will jump in his automobile and parade through town with its horn blowing, telling one and all about his third dan".
The sensei continues, "When the man of Tao receives his first dan, he will bow his head in gratitude. Upon receiving his second dan, he will bow his head and his shoulders. Upon receiving his third dan, he will bow at the waist and quietly walk alongside the wall so that people will not see him or notice him".
Funakoshi was a man of Tao. He placed no emphasis on competitions, record breaking or championships. He placed emphasis on individual self-perfection. He believed in the common decency and respect that one human being owed another. He was the master of masters.
He died in 1957 at age 89, after humbly making the largest contribution to the art of Karate-Do.
NOTE: Funakoshi sincerely believed it would take a lifetime to master a handful of kata and that sixteen would be enough. He chose the kata which were best suited for physical stress and self-defense, stubbornly clinging to his belief that karate was an art rather than a sport. To him, kata was karate.
Karate-do este o artă marţială originară în Okinawa, modificată şi transformată intr-un mod de viaţă de Gichin Funakoshi. Înainte de această transformare, era o colecţie de tehnici care permiteau practicantului să se apere fără a întrbuinţa alte arme înafara mâinilor şi picioarelor proprii. Deşi se presupune că a fost influenţată de tehnicile boxului chinezesc, dezvoltarea a avut loc în Okinawa şi, deci, în Japonia. Gichin Funakoshi, influenţat de artele marţiale din Japonia propriuzisă, kyudo, kendo, judo de exemplu, a modificat Karate-ul astfel încât de atunci a putut fi numită karate-jutsu, arta de a lupta, şi a pus accentul pe aspectele filozofice şi spirituale, astfel încât ceea ce era învăţat în cadrul karate să poată fi extrapolat în viaţa de zi cu zi. De aceea Karate este "O cale de a trăi" (un mod de viaţă) - Karate-Do (do înseamnă cale). Gichin Funakoshi a combinat tehnicile din Karate cu tradiţia Budo (calea războinicului - codul de onoare al războinicului), inserând esenţa acestuia în inima karate-ului - adevărata cale a artelor marţiale.
Cuvântu Budo este format din două ideograme chinezeşti, bu - din două simboluri, unul care înseamnă a te opri în interiorul altuia care reprezintă două arme, două lănci încrucişate, înţelesul rezultat fiind: să opreşti un conflict. Folosind cuvintele lui Funakoshi: "Având în vedere că Karate este Budo, pumnii nu trebuiesc folosiţi fără cap"
Cuvântul Karate este şi el format din două ideograme: prima KARA (gol) şi a doua TE (mână). Prima ideogramă este, însă, mult mai bogată în înţelesuri.
Cea mai directă interpretare vine din practica Karate-ului, tehnici de autoapărare care nu inplică folosirea altor arme înafară de mâini, picioare sau alte părţi ale corpului. O altă interpretare, aşa cum se desprinde şi din cuvintele lui Gichin Funakoshi: "asa cum o oglinda "clara" (fara distorsiuni, curata) reflecta fara distorsiuni, cum o vale linistita întoarce un ecou clar, la fel cel ce practica Karate trebuie sa îsi goleasca mintea de gânduri egoiste si rele, deoarece numai o minte (fara prejudecati) si o constiinta curate pot întelege corect ceea ce percep. Aceasta poate fi o alta interpretare a ideogramei KARA din Karate-do". O altă interpretare dată de maestru este aceea că "Cel ce studiaza Karate-do trebuie sa fie modest în interior si blând în exterior (comportament). În fine, el vorbeşte de forma primordială de manifestare a universului care este vidul (kara, ku) şi că deci vidul este o formă în sine.
După cele spuse devine evident faptul că Karate-do şi Karate Budo reprezintă mult, mult mai mult decât o colecţie de tehnici de autoapărare, de fapt o astfel de definire a Karate-ului este foarte departe de esenţa acestei arte care propune, în primul rând, dezvoltarea calităţilor interne ale omului şi căutarea perfecţiunii caracterului.
 |
| Bu |
 |
| Do |
Cuvântul Karate este şi el format din două ideograme: prima KARA (gol) şi a doua TE (mână). Prima ideogramă este, însă, mult mai bogată în înţelesuri.
Cea mai directă interpretare vine din practica Karate-ului, tehnici de autoapărare care nu inplică folosirea altor arme înafară de mâini, picioare sau alte părţi ale corpului. O altă interpretare, aşa cum se desprinde şi din cuvintele lui Gichin Funakoshi: "asa cum o oglinda "clara" (fara distorsiuni, curata) reflecta fara distorsiuni, cum o vale linistita întoarce un ecou clar, la fel cel ce practica Karate trebuie sa îsi goleasca mintea de gânduri egoiste si rele, deoarece numai o minte (fara prejudecati) si o constiinta curate pot întelege corect ceea ce percep. Aceasta poate fi o alta interpretare a ideogramei KARA din Karate-do". O altă interpretare dată de maestru este aceea că "Cel ce studiaza Karate-do trebuie sa fie modest în interior si blând în exterior (comportament). În fine, el vorbeşte de forma primordială de manifestare a universului care este vidul (kara, ku) şi că deci vidul este o formă în sine.
După cele spuse devine evident faptul că Karate-do şi Karate Budo reprezintă mult, mult mai mult decât o colecţie de tehnici de autoapărare, de fapt o astfel de definire a Karate-ului este foarte departe de esenţa acestei arte care propune, în primul rând, dezvoltarea calităţilor interne ale omului şi căutarea perfecţiunii caracterului.
Sfaturi pentru examenele de grad
Unul important: interesati-va de toate aspectele. Stresati-l pe instructor si cereti-i sa va spuna tot ce v-ar interesa. Ce tehnici trebuie sa stapaniti pentru examen, cat va costa, cand puteti repeta examinarea, cand sa veniti la dojo pentru examinare, ce sa mancati in ziua aceea, ce sa mai lucrati si cate va mai trec prin minte. In mod normal veti primi raspunsurile dorite. Nu uitati ca este dreptul vostru de a fi INFORMATI. Este vorba de munca pe care ati depus-o in ultimele luni si de ce sa va faceti mai multe probleme decat e necesar?
Daca ati “picat” interesati-va DE CE? Este un examen ceea ce inseamna ca trebuie sa INVATATI ceva din aceasta experienta. Un instructor bine intentionat va va explica unde ati avut probleme, va va oferi sfaturi si va va programa pentru o reexaminare. IMPORTANT !!! Faptul ca nu ati promovat un examen de centura nu e capat de lume. Nu inseamna ca v-ati facut de rusine sau ca sunteti incompetenti. Inseamna doar ca probabil exista cateva micute detalii tehnice pe care trebuie sa le mai lucrati si mai ales ca poate ati avut ghinion, n-ati dormit bine sau …
Nu este recomandabila atitudinea: COADA INTRE PICIOARE si VALEA … Sunteti niste elevi care trebuie sa poata aplica niste tehnici si trebuie sa fie convingatori cand fac asta. Daca nu ati reusit sa luati examenul … nici o problema. Exista reexaminarea si sensei nu se va uita mai urat numai pentru ca nu v-ati “calificat” pentru urmatoarea etapa.
Capul sus si fiti perseverenti.
Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le aiba in vedere orice practicant pentru a reusi sa execute cat mai bine sectiunea de kata de la examen (sau chiar la concursuri.)
).
NU va subliniati greseala imbujorandu-va, oprindu-va din executie sau fugind din sala. Injuraturile printre dinti nu sunt nici ele potrivite si nu fac altceva decat sa dovedeasca lipsa de bun simt si un control inexistent. Altfel spus, nu atrageti atentia asupra greselii.
S-a intamplat ca un candidat sa execute jumatate dintr-un kata si jumatate din alt kata. A lucrat insa atat de convingator, incat a primit gradul numai pentru ca a avut stapanire de sine.
Daca ati gresit, mergeti mai departe, in caz ca nu ati fost opriti. S-ar putea ca instructorul sa nu fi observat eroarea. Este explicabil, tinand cont ca poate inainte a privit multe alte executii, iar atentia sa este diminuata. Prin sublinierea greselii va pavati singuri drumul catre o “reexaminare”. In plus la gradele inferioare este normal sa se greseasca, iar de multe ori examenul este trecut de cei care dau dovada de stapanire de sine si de o atitudine de adevarat karateka.
Cunoasteti momentul in care sa va testati. Nu va intrebati instructorul cand ar trebui sa sustineti examenul. Aflati din timp care sunt intervalele de timp dintre grade si incercati sa respectati acestea intervale. Nu intrebat instructorul daca ar trebui sa sustineti examenul, pentru ca aceasta nu mai este treaba sa. Incercati sa invatati toate tehnicile cerute pentru grad si intrati in examen.
Nu intrebati “centurile mari” cand sa va testati, pentru ca iarasi … este problema voastra PERSONALA si se poate sa aiba interese propri. Exista situatii in care unii incepatori isi vad de treaba si cresc in grad de cate ori au ocazia, in timp ce altii, cu grad mai mare sar peste unele posibilitati de examinare pentru ca nu au deprins tehnicile, pentru ca nu au putut participa la antrenamente sau pur si simplu pentru ca sunt lenesi. Va dati seama ca un practicant care s-a pregatit si a ajuns deja centura verde intr-un an si jumatate nu va fi privit neaparat cu ochi buni de altii care au stat la “albastru unu” tot acest timp. Daca “gradul” mai mic va intreba un asemenea coleg daca este bine sa intre in examen, raspunsul er putea fi ceva de genul: “Nu. Uite ca inca nu esti atat de bun. Eu am stat un an intreg la verde.”
Nu intrebati si nu asteptati aprobarea de la altii. Daca instructorul nu este impotriva testului … succes. Daca ati indeplinit cerintele de timp (numarul de luni cerut intre 2 grade) si ati invatat tehnicile … intrati in examen. Nu va opriti numai pentru ca nu sunteti perfecti. Nu este nici o mare onoare sa fi o centura galbena super buna. Ideea este sa invatati tehnicile si sa cresteti in grad. Odata ajunsi la gradul de shodan, puteti lucra la “perfectiune”.
Daca v-ati antrenat des si cu mare atentie, este imposibil sa nu obtineti gradul superior. Nu uitati, daca sunteti respinsi, nu este capat de lume. Puteti intotdeauna sa intrati la examen la urmatoarea data stabilita. Faptul ca incercati sa intrati in examen imediat ce vi se permite si dupa ce ati invatat tehnicile nu inseamna ca umblati dupa grade.
Exista inca o fateta a lucrurilor. Ati observat probabil ca exercitiile sunt impartite ca dificultate si veti auzi ceva de genul: “incepatorii executa age-uke, centurile albe si galbene age-uke, gyaku-tsuki, cele portocalii si verzi age-uke, gedan-barai, gyaku-tsuki si celelalte toate acestea plus mawashi-geri. Odata ce ati deprins tehnicile de baza, veti simti nevoia sa va “complicati” putin. DAR nu aveti voie sa sariti gradul, asa ca daca ati stat 2 ani la centura galbena … ati avut toate sansele sa va plictisiti de moarte.
Daca aveti intrebari, apelati la sensei. Inainte de test trebuie sa cunoasteti “ce se cere”. Un examen secret nu mai este examen. Printre intrebari nu se va numara “Sunt gata pentru test?”
Infrangerea trebuie traita cu demnitate si in dojo si in viata de zi cu zi. Nu faceti o tragedie din asta, nu faceti “scene” si NU RENUNTATI. Daca siguranta de sine este compromisa de esec, nu faceti altceva decat sa-l justificati.
Pregatiti-va in avans. “Porcul nu se ingrasa in ajun” este un proverb aplicabil si in karate. Daca nu v-ati antrenat de 6 luni, mai asteptati. Daca ati invatat kata ieri seara, mai asteptati. Sa mergeti total nepregatiti nu mai inseamna curaj ci inconstienta.
Acum relaxati-va. Multi studenti trec examenul de grad din prima. Daca v-ati atrenat des, v-ati insusit tehnicile si ati lucrat aspectele pe care a pus baza instructorul, nu aveti de ce sa va faceti probleme. Un anumit grad de nervozitate este normal si benefic, dar nu va lasati coplesiti de nesiguranta si de stres.
Daca ati “picat” interesati-va DE CE? Este un examen ceea ce inseamna ca trebuie sa INVATATI ceva din aceasta experienta. Un instructor bine intentionat va va explica unde ati avut probleme, va va oferi sfaturi si va va programa pentru o reexaminare. IMPORTANT !!! Faptul ca nu ati promovat un examen de centura nu e capat de lume. Nu inseamna ca v-ati facut de rusine sau ca sunteti incompetenti. Inseamna doar ca probabil exista cateva micute detalii tehnice pe care trebuie sa le mai lucrati si mai ales ca poate ati avut ghinion, n-ati dormit bine sau …
Nu este recomandabila atitudinea: COADA INTRE PICIOARE si VALEA … Sunteti niste elevi care trebuie sa poata aplica niste tehnici si trebuie sa fie convingatori cand fac asta. Daca nu ati reusit sa luati examenul … nici o problema. Exista reexaminarea si sensei nu se va uita mai urat numai pentru ca nu v-ati “calificat” pentru urmatoarea etapa.
Capul sus si fiti perseverenti.
Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le aiba in vedere orice practicant pentru a reusi sa execute cat mai bine sectiunea de kata de la examen (sau chiar la concursuri.)
- Secventa corecta a miscarilor si a tehnicilor de executat intr-un anumit kata, cu respectarea punctelor de kiai;
- Controlul fortei;
- Tensiune si contractie;
- Viteza si ritm controlat
- Atitudine
- Directia miscarilor
- Spirit si forta tehnicilor
- Intensitatea privirii
- Intelegerea tehnicilor aplicate (cunosasterea bunkai-ului pentru a intelege kata)
- Abilitatea de a surprinde clar aspectele distinctive ale fiecarui kata
- Finalizare impecabila
- Postura
- Forma perfecta
- Atitudine corecta
- Atentie
- Timing perfect
- Distanta corecta
- Control
).NU va subliniati greseala imbujorandu-va, oprindu-va din executie sau fugind din sala. Injuraturile printre dinti nu sunt nici ele potrivite si nu fac altceva decat sa dovedeasca lipsa de bun simt si un control inexistent. Altfel spus, nu atrageti atentia asupra greselii.
S-a intamplat ca un candidat sa execute jumatate dintr-un kata si jumatate din alt kata. A lucrat insa atat de convingator, incat a primit gradul numai pentru ca a avut stapanire de sine.
Daca ati gresit, mergeti mai departe, in caz ca nu ati fost opriti. S-ar putea ca instructorul sa nu fi observat eroarea. Este explicabil, tinand cont ca poate inainte a privit multe alte executii, iar atentia sa este diminuata. Prin sublinierea greselii va pavati singuri drumul catre o “reexaminare”. In plus la gradele inferioare este normal sa se greseasca, iar de multe ori examenul este trecut de cei care dau dovada de stapanire de sine si de o atitudine de adevarat karateka.
Cunoasteti momentul in care sa va testati. Nu va intrebati instructorul cand ar trebui sa sustineti examenul. Aflati din timp care sunt intervalele de timp dintre grade si incercati sa respectati acestea intervale. Nu intrebat instructorul daca ar trebui sa sustineti examenul, pentru ca aceasta nu mai este treaba sa. Incercati sa invatati toate tehnicile cerute pentru grad si intrati in examen.
Nu intrebati “centurile mari” cand sa va testati, pentru ca iarasi … este problema voastra PERSONALA si se poate sa aiba interese propri. Exista situatii in care unii incepatori isi vad de treaba si cresc in grad de cate ori au ocazia, in timp ce altii, cu grad mai mare sar peste unele posibilitati de examinare pentru ca nu au deprins tehnicile, pentru ca nu au putut participa la antrenamente sau pur si simplu pentru ca sunt lenesi. Va dati seama ca un practicant care s-a pregatit si a ajuns deja centura verde intr-un an si jumatate nu va fi privit neaparat cu ochi buni de altii care au stat la “albastru unu” tot acest timp. Daca “gradul” mai mic va intreba un asemenea coleg daca este bine sa intre in examen, raspunsul er putea fi ceva de genul: “Nu. Uite ca inca nu esti atat de bun. Eu am stat un an intreg la verde.”
Nu intrebati si nu asteptati aprobarea de la altii. Daca instructorul nu este impotriva testului … succes. Daca ati indeplinit cerintele de timp (numarul de luni cerut intre 2 grade) si ati invatat tehnicile … intrati in examen. Nu va opriti numai pentru ca nu sunteti perfecti. Nu este nici o mare onoare sa fi o centura galbena super buna. Ideea este sa invatati tehnicile si sa cresteti in grad. Odata ajunsi la gradul de shodan, puteti lucra la “perfectiune”.
Daca v-ati antrenat des si cu mare atentie, este imposibil sa nu obtineti gradul superior. Nu uitati, daca sunteti respinsi, nu este capat de lume. Puteti intotdeauna sa intrati la examen la urmatoarea data stabilita. Faptul ca incercati sa intrati in examen imediat ce vi se permite si dupa ce ati invatat tehnicile nu inseamna ca umblati dupa grade.
Exista inca o fateta a lucrurilor. Ati observat probabil ca exercitiile sunt impartite ca dificultate si veti auzi ceva de genul: “incepatorii executa age-uke, centurile albe si galbene age-uke, gyaku-tsuki, cele portocalii si verzi age-uke, gedan-barai, gyaku-tsuki si celelalte toate acestea plus mawashi-geri. Odata ce ati deprins tehnicile de baza, veti simti nevoia sa va “complicati” putin. DAR nu aveti voie sa sariti gradul, asa ca daca ati stat 2 ani la centura galbena … ati avut toate sansele sa va plictisiti de moarte.
Daca aveti intrebari, apelati la sensei. Inainte de test trebuie sa cunoasteti “ce se cere”. Un examen secret nu mai este examen. Printre intrebari nu se va numara “Sunt gata pentru test?”
Infrangerea trebuie traita cu demnitate si in dojo si in viata de zi cu zi. Nu faceti o tragedie din asta, nu faceti “scene” si NU RENUNTATI. Daca siguranta de sine este compromisa de esec, nu faceti altceva decat sa-l justificati.
Pregatiti-va in avans. “Porcul nu se ingrasa in ajun” este un proverb aplicabil si in karate. Daca nu v-ati antrenat de 6 luni, mai asteptati. Daca ati invatat kata ieri seara, mai asteptati. Sa mergeti total nepregatiti nu mai inseamna curaj ci inconstienta.
Acum relaxati-va. Multi studenti trec examenul de grad din prima. Daca v-ati atrenat des, v-ati insusit tehnicile si ati lucrat aspectele pe care a pus baza instructorul, nu aveti de ce sa va faceti probleme. Un anumit grad de nervozitate este normal si benefic, dar nu va lasati coplesiti de nesiguranta si de stres.
Ce se intampla in dojo?
SALUTUL (REI)
Prin acesta demonstrati respect fata de superiori si fata de … sala de antrenament. Este destul de caraghios pentru un european sa salute o sala, dar sa nu uitati sa faceti acest lucru. Se executa salutul la intrarea in dojo si la iesire. Nu se iese cu spatele spre sala, ci cu spatele spre directia de mers, pentru ca astfel sa aratati respect fata de cei care mai sunt in sala sau fata de dojo in sine. Daca va consoleaza, ganditi-va ca sala de sport pentru un timp se “personifica” si veti trece mai usor peste problema salutului.Salutul se executa “de sus” sau “de jos”. In primul caz, veti pastra pozitia bipeda, naturala, cu palmele deschise atingand coapsele, calcaiele lipite si varfurile picioarelor indreptate usor spre exterior, formand un unghi de 45 de grade. Sensei sau sempai va cere acesta pozitie spunand MUSUBI-DACHI. Chiar daca de obicei se aude numai …subi-dachi, e clar ca este pozitia din care se va saluta. Din acesta pozitie de “drepti” veti indoi usor trunchiul spre inainte. Daca sunteti aliniati si salutati un superior, privirea va fi indreptata in jos.
ALINIEREA !!!
Cand auziti acesta comanda veti trece in rand. Daca sunt prea multi studenti se executa alinierea pe doua randuri, daca nu … pe unul singur. In partea dreapta se aliniaza rangurile superioare. In stanga lor vor fi centurile inferioare, IN ORDINEA DESCRESCATOARE A GRADULUI, iar in partea stanga vor sta “civilii”, aceia care nu sunt imbracati in karategi, care au uitat centura sau nu au uniforma completa. Intarziatii vor sta IN PARTEA STANGA, la capat, chiar daca au uniforma completa.YOI !!! … sau PREGATITI-VA !!!
Veti lua pozitia “naturala” SHIZENTAI (picioarele paralele, distanta intre ele – o latime de umar, bratele drepte, pumnii stransi indreptati usor spre inainte.)SEIZA
Acesta este o pozitie de “asezat” specific japoneza. Coborati prima data genunchiul STANG, apoi cel drept. Indreptati simultan talpile, astfel incat sa va sprijiniti pe partea superioara a labelor picioarelor, cu talpile indreptate in sus. Genunchii vor fi la o latime de umar unul de celalalt, labele picioarelor apropiate (de fapt in partea aceea veti incrucisa picioarele.) Nu conteaza care picior este deasupra. Asezati-va palmele pe coapse, cu degetele indreptate spre interior. SPATELE DREPT !
MOKUSO (MEDITATI)
La acesta comanda inchideti ochii, respirati normal si … meditati.
YAME sau MOKUSO YAME
Acum s-a incheiat meditatia. Veti deschide ochii si veti reveni cu gandurile in dojo, parasind taramurile frumoase pe care le-ati vizitat in timpul meditatiei. REI Veti executa un salut din pozitia de sedere (SEIZA). Pentru a executa corect salutul, va trebui sa respectati unele reguli:
- asezati palma STANGA pe podea putin mai in fata
- dupa aceea veti aseza palma dreapta, incercand sa formati cu ele un triunghi (latura de jos va fi formata din cele doua degete mari asezate unul in prelungirea celuilalt, FARA A SE ATINGE, iar celelalte doua laturi vor fi formate din cele doua palme.)
- Indoiti-va din trunchi, cu fruntea spre pamant, fara a atinge insa podeaua.
- cu capul plecat veti striga ONEGAISHEMASU, ceea ce s-ar traduce aproximativ: “Va rog, invatati-ma!”
- Indreptati-va spatele
- aduceti palma DREAPTA pe coapsa, mai apoi palma stanga.
La acesta comanda veti sari in picioare cu … strigat. Uneori se va dori sa va ridicati incet din SEIZA. Veti executa astfel secventa de asezare inversata. Veti indoi talpile pentru a ajunge in sprijin pe varfurile picioarelor, veti indrepta prima data piciorul DREPT, mai apoi piciorul stang.
IMPRASTIATI-VA !!! sau IN FORMATIE DE LUCRU !!!
Se incepe antrenamentul propriu-zis, care se va incehia cu o noua sectiune de asezare si salut. De data acesta in loc de ONEGAISHEMASU veti rosti ARIGATO GOZAIMASHITA (Multumesc.) Poate ar fi mai usor de zis DOMO, numai ca ar demonstra lipsa de respect.
ALTE INFORMATII UTILE CELOR CARE PASESC PENTRU PRIMA DATA IN DOJO:
Seturile de exercitii incep cu YOI. Dupa terminarea setului veti auzi YAME. Veti reveni in pozitie de “gata” (in YOI) si mai apoi veti auzi un cuvant pe care il veti iubi mult de tot YASEME (Relaxati-va!). Chiar si relaxarea se face dupa comanda. Este momentul in care va reveniti dupa efort. Acum va puteti aranja centura si uniforma. Regulamentul nu permite purtarea de discutii, desi nevoia este mare.Daca ati intarziat putin va trebui sa asteptati sa fiti observati de instructor. Acesta va stabili daca veti executa flotari sau genoflexiuni (acestea se “ofera” daca ati venit dupa ce s-a trecut la incalzire.) Se poate sa scapati fara ele si daca studentii sunt in faza de aliniere, veti trece in partea stanga (la practicantii fara uniforma.) In acea zona se ajunga prin SPATELE sirului, nu prin fata, si asta numai dupa ce ati salutat inca o data instructorul.
Daca dintr-un motiv anume va trebui sa plecati inainte de incheierea antrenamentului, nu uitati sa anuntati INAINTE. Cand momentul de plecare a sosit, veti merge langa instructor, veti saluta, ii veti aminti ca trebuie sa plecati si, dupa ce primiti din nou acordul, salutati si plecati. La iesirea din sala, din nou REI.
La intrarea in sala, nu uitati sa puneti deoparte pantofii, sosetele, palaria, ceasul si eventualele bijuterii. Nu mestecati guma in timpul antrenamentului. Arata lipsa de respect si in cel mai bun caz veti fi invitati sa o aruncati. In caz ca aveti ghinion, s-ar putea sa fiti “rugati” sa o lipiti in par.
De multe ori veti fi in fata unor miscari sau executii “imposibile”. Incercati sa dati tot ce puteti si veti avea surpriza de a observa ca puteti mai multe pe zi ve trece. Nu veti fi fortati niciodata, dar sensei nu va fi incantat daca nu va dati silinta. Neputinta nu se pedepseste. Neseriozitatea si lenea insa atrag multe probleme.
Se poate intampla sa fiti solicitati sa numarati. Nu aveti nici o scuza daca nu ati invatat numerele pana la 10. Pentru a veni in ajutorul celor care inca nu se descurca in acest domeniu, iata numaratoarea pana la 10:
1. Ichi – unu
2. Ni – doi
3. San – trei
4. Shi – patru
5. Go – cinci
6. Roku – sase
7. Shichi – sapte
8. Hachi – opt
9. Ku – noua
10. Ju – zece
KIAI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu va fie rusine sa executati acest strigat de lupta. KIAI inseamna “strigat” asa ca nu trebuie sa strigati “kiai”. Va puteti alege alte sunete sau grupuri de sunete. Multi pronunta “ha” sau “he”. Un sfat: incercati sa respectati “obligativitatea” acestui KIAI, chiar daca se va intampla sa fiti singurii care striga si sa primiti din partea “nestiutorilor” zambete si priviri mirate. Daca nu va impuneti sa executati KIAI de cate ori este nevoie, se poate ca in timpul examenului de grad sa uitati sa-l executati (pentru ca v-ati obisnuit sa-l ignorati.) Acest lucru se poate solda cu nepromovarea in gradul superior. Si ar fi pacat de munca depusa.CAND TREBUIE SA EXECUTAM KIAI?
- la trecerea intr-o pozitie (zenkutsu dachi sau altele se iau cu KIAI)
- la ultima executie din set la executarea unei intoarceri
- la 10 sau la 5 sau la cat cere instructorul
- cand simtiti ca picati din picioare si aveti nevoie de un “intaritor”
- la fiecare executie (daca instructorul a dat comanda SAIGO)
HUUUUUUUUUUUUUUHHHHHHHHHHH! PREA MULT ….
Daca simtiti ca sunteti asaltati de prea multe informatii deodata, respirati profund si cititi-le inca o data. Nu sunt chiar atat de grele si uneori nu veti trece prin toate “fazele” descrise. In unele dojo-uri s-a renuntat la MOKUSO, la REI din “sezut” etc. Dar la unele reguli stricte nu s-a renuntat si ar fi pacat sa fiti luati pe nepregatite. Dupa o prima incursiune in dojo, veti intelege toate aceste reguli si veti reusi sa le aplicati. Atunci nu va mai conta unde sunteti si oriunde in lume veti fi acasa.
Cat va trebui sa ma antrenez pentru a ajunge cel mai bun?
Cat va trebui sa ma antrenez pentru a ajunge cel mai bun?
Un baiat calatorea prin Japonia pentru a gasi un faimos luptator cu sabia. Cand a ajuns acolo, l-a cautat pe maestru care a fost de acord sa-i vorbeasca, impresionat fiind de lunga calatorie intreprinsa de baiat.- Ce doresti de la mine? l-a intrebat pe baiat.
- As dori sa va fiu elev si sa devin cel mai bun din tara. Cat timp credeti ca trebuie sa studiez?
- Cel putin 10 ani. Raspunse maestrul.
- Hmm. 10 ani inseamna mult timp. Dar daca as studia de 2 ori mai mult decat ceilalti studenti?
- 20 de ani. Veni raspunsul.
20 de ani? Si daca voi studia fara oprire? Zi si noapte? intreba din nou baiatul.
- 30 de ani.
- Cum asa? De cate ori spun ca voi munci si mai mult, imi raspundeti ca va dura si mai mult pana sa devin cel mai bun luptator.
- Raspunsul este simplu, ii explica maestrul. Atunci cand un ochi este fixat asupra destinatiei, inseamna ca a mai ramas un singur ochi pentru a gasi calea.
“MIZO NO KOKURO” -MINTEA CA APA
Acesta expresie se refera la atitudinea pe care trebuie sa o adopte acela care ajunge fata in fata cu un adversar. Este foarte important ca acesta sa-si pastreze calmul pentru ca doar asa va reusi sa faca fata situatiei.Apa linistita reflecta ca o oglinda toate imaginile, iar practicantul de arte martiale va avea rezultate mai bune daca nu se va lasa prada nervilor sau altor emotii care i-ar putea distrage atentia de la ce urmareste el de fapt prin acea lupta.
Daca va fi calm si va “cantari” miscarile adversarului, incercand sa le ghiceasca inainte de a fi executate, atunci va reusi sa invinga. In alta ordine de idei, daca suprafata apei este agitata, toate reflexiile vor deveni disproportionate. Atunci cand se va gandi numai la stategie, “luptatorul” ar putea sa fie invins.
In lupta el trebuie sa fie calm, dar sa dispuna si de reflexe bune astfel incat alaturi de strategiile pe care si le-a insusit sa-i poata oferi “cheia succesului”.
Apa are si alte proprietati. Uneori poate fi deosebit de distructiva. Iar atunci cand este nevoie, fii cat mai dur. Niciodata insa nu fii mai agresiv decat adversarul. Cunostintele tehnice si reflexele si le va castiga in urma antrenamentelor realizate sub indrumarea unui profesor, sensei. Mai multe despre atitudinea in fata acestui fenomen care este karate-ul gasiti in sectiunile Dojo Kun si Ninju Kun.
“TSUKI NO KOKURO” -MINTEA CA LUNA-
Aceasta expresie se refera la nevoia de a fi mereu constient de miscarile adversarului, la fel cum luna straluceste egal peste tot ce ii iese in cale.Aceasta s-ar putea traduce in termenii “luptei” prin faptul ca trebuie sa fii mereu cu ochii la adversar si sa-ti indrepti atentia mai ales asupra bratelor si picioarelor lui, pentru ca de acolo porneste atacul.
Asa poti sa observi “bresele” in apararea sa si sa lovesti unde nu este pregatit sa se apere.
Norii care apar in calea lunii, intuneca si nu-i mai permit sa reflecteze egal totul. Norii acestia sunt frica si mania, care vor intuneca mintea celui care se lasa condus de aceste sentimente, iar reactiile sale vor fi intarziate si fara precizie. Intr-o lupta serioasa rezultatul ar putea fi dezastruos.
Dojo Kun
Dojo Kun
Hitotsu. Makoto no Michi wo Mamoru Koto.
Hitotsu. Doryoku no Seishin o Yashinau Koto.
Hitotsu. Reigi o Omonzuru Koto.
Hitotsu. Kekki no Yu o Imashimuru Koto.
O traducere aproximativa ar suna asa:
UNU. Urmareste desavarsirea caracterului.
UNU. Apara calea adevarului.
UNU. Propune-ti sa excelezi.
UNU. Dovedeste-te politicos.
UNU. Abtine-te de la un comportament violent.
Ati observat probabil ca fiecare “propozitie” incepe cu UNU. De ce nu 1, 2, 3 … ? Pentru ca maestrul Funakoshi a considerat ca nu exista una mai importanta decat cealalta astfel incat toate trebuie considerate de o importanta egala.
Ninju Kun
Ninju Kun
2. Karate ni sente nashi.
3. Karate wa gi no tasuke.
4. Mazo jiko wo shire, shikoshite tao wo shire.
5. Gijutsu yori shinjutsu.
6. Kokoro wa hanatan koto wo yosu.
7. Wazawai wa getai ni shozu.
8. Dojo nomino karate to omou na.
9. Karate no shugyo wa issho de aru.
10. Arai-yuro mono wo karate-ka seyo, soko ni myo-mi ari.
11. Karate wa yu no goto shi taezu natsudo wo ataezareba moto no mizu ni kaeru.
12. Katsu kangae wa motsu na makenu kangae wa hitsuyo.
13. Tekki ni yotte tenka seyo.
14. Tattakai wa kyo-jitsu no soju ikan ni ari.
15. Hito no te ashi wo ken to omoe.
16. Danshi mon wo izureba hyakuman no tekki ari.
17. Kamae wa shoshinsha ni ato wa shizentai.
18. Kata wa tadashiku jinsen wa betsu mono.
19. Chicara no kyojaku, karada no shinshuku, waza no kankyu wo wasaruna.
20. Tsune ni shinen kufu seyo.
In traducere, aceste reguli de aur ale oricarui practicant de Shotokan ar fi urmatoarele:
1. Nu uita: Karate incepe si se sfarseste cu o plecaciune (rei) !
2. Karate nu inseamna doar antrenamentul din dojo.
3. In Karate NICIODATA nu ataci primul !
4. Karate este un “asistent” al justitiei (al dreptatii).
5. Prima data trebuie sa te cunosti pe tine insuti. Dupa aceea ii poti cunoaste pe ceilalti.
6. Dezvoltarea spirituala este suprema tinta; iscusinta tehnica este insemnata doar la sfarsit.
7. Trebuie sa iti eliberezi mintea.
8. Accidentele apar din cauza indolentei.
9. Karate este un antrenament pe viata.
10. Pune Karate in tot ceea ce faci.
11. Karate este ca apa fierbinte. Daca nu ii dai caldura constanta se va raci.
12. Nu te gandi ca trebuie sa castigi. In schimb gandeste ca nu trebuie sa pierzi.
13. Victoria depinde de abilitatea de a deosebi punctele vulnerabile de cele invulnerabile.
14. Misca-te in conformitate cu miscarile adversarului.
15. Considera bratele si picioarele adversarului ca si cum ai vrea sa ascuti niste sabii.
16. Pozitia “pregatit” pentru incepatori si pozitia naturala pentru avansati.
17. Cand pleci acasa, gandeste-te ca milioane de oponenti te asteapta.
18. Kata este un lucru; lupta adevarata este altceva.
19. Nu uita 1. taria si slabiciunea … puterii, 2. expansiunea si contractia corpului si 3. incetinirea si rapiditatea tehnicii.
20. Sa nascocesti tot timpul.
Aspecte importante in alegerea unui club de arte martiale
1. Cât este de important un stil anume pentru tine?
De multe ori începătorii în arte marţiale au deja un stil în minte, când vine vorba să-şi găsească un club. Unii doresc să practice Karate, alţii Tae Kwon Do sau Aikido. Chiar dacă e bine să ştii ce doreşti, s-ar putea să ai o altă problemă: poate că nu există cluburi care să predea stilul ales de tine. Sau, dacă există, calitatea antrenamentelor să fie foarte slabă.Ce faci în cazul acesta? Te alături unui club prost doar pentru că nu doreşti să renunţi la stilul respectiv? Găseşti un club excelent cu un stil diferit şi te antrenezi acolo? Din cele 2 variante, mai indicată este ultima. Până la urma stilul în sine nu contează atât de mult, dacă ai un instructor excelent şi un club bun la care să te antrenezi.
De asta te-aş sfătui să fii deschis la orice soluţie. Chiar dacă ai o anumită preferinţă de stil, fii gata să alegi un club mai bun, chiar dacă asta înseamnă să nu te antrenezi în stilul ales iniţial.
2. Locaţie. Locaţie. Locaţie
Cât de mult ai de mers până la clubul ales? Nu contează mijlocul de transport, contează durata “călătoriei”. Acest aspect este probabil primul pe care trebuie să-l ai în atenţie, când cauţi un club de arte marţiale. Chiar dacă ţi-ar plăcea să te antrenezi la clubul ăla mişto de Kendo, să faci 300 de km până la el nu e prea plăcut.Aşa că vei porni de la oferta din “cartierul” tău şi vei lărgi aria de interes cât eşti dispus să conduci/mergi pentru a te antrena. Trebuie să nu uiţi că programul tău zilnic conţine şi alte activităţi nu doar antrenamentele, deci nu poţi pierde o jumătate de oră doar pe drum.
3. Orar
Dacă ai deja o listă de cluburi din zona ta, a sosit momentul să le studiezi programul de antrenamente şi să vezi dacă se potriveşte cu programul tău. Am renunţat să mă antrenez timp de 5 ani, pentru că programul de la muncă se suprapunea celui de antrenamente. Pentru că nu aveam poftă să caut alt club şi trebuia oricum să investesc timp în afacerea mea online, a trebuit să renunţ la antrenamente.Vezi deci care din cluburile din lista pe care ţi-ai pregătit-o are un program potrivit cu al tău. Şi o frecvenţă decentă a antrenamentelor pe săptămână. Poate vei dori să te antrenezi mai des de 2 ori pe săptămână şi ar trebui să alegi un club ce-ţi permite asta.
4. Dotări
Lista de cluburi a fost deja redusă. Ai cluburi din zona ta şi cu un program potrivit, e timpul să vezi ce se întâmplă şi la faţa locului.Chiar dacă există instructori buni ce predau din garajul propriu sau prin parcuri, în general nu sunt chiar frecvenţi. Dacă nu ai un spirit prea aventuros, probabil vei dori să te antrenezi într-o sală cu un minim de confort. Eu nu m-aş antrena de pildă într-o sală jegoasă sau unde nu aş putea face un duş. Probabil nu mai sunt nici eu atât de tânără, probabil vreau ceva pentru banii pe care-i plătesc, poate sunt snoabă.
Cert este că şi dotările sunt importante. Poţi accepta un spaţiu mai mic şi poate un echipament ce ar trebui înnoit. Cine ştie, poate instructorul e chiar la început şi încă nu are toate dotările necesare. Nu este de acceptat însă o locaţie fără vestiar sau duşuri şi mai ales una murdară. Pot înţelege că nu are echipament de ultimă generaţie, dar nu pot accepta faptul că nu ştie să-şi cureţe sala.
Fii deci atent la ce se oferă la club. Nu accepta sala jegoasă şi nici duşuri împuţite. Una este să nu fie ultimul răcnet de facilităţi, alta este jegul şi lenea.
5. Instructorul
Discută cu instructorul principal. E important să ai o relaţie bună cu el, doar pe mâinile lui îţi laşi siguranţa şi sănătatea.Ce calificare are instructorul? Ce spun alţii despre el? Cu atâta informaţie pe net e imposibil să nu poţi afla ceva despre persoana în cauză. Află dacă au fost probleme cu el, dacă a fost implicat în scandaluri.
Chiar dacă unele probleme nu sunt neapărat cauzate de respectivul instructor, vei avea totuşi o imagine mai clară asupra lui.
Cum îţi răspunde la întrebări? Întreabă, nu te sfii. E normal să ştii cât mai multe despre condiţiile din club, despre ce expectanţe are instructorul, reguli, sistem de plăţi, stil. Nu sta să te uiţi la el, întreabă.
Potenţialul tău instructor trebuie să fie deschis şi amabil. Să aibă o minimă răbdare şi să te respecte. Chiar dacă nu este genul de “vorbăreţ”, dacă te repede sau te tratează fără respect, nu e chiar cel mai bun candidat. Până la urmă eşti un client interesat de serviciile lui. Este instructorul implicat în antrenamente? Predă el sau are alţi studenţi care fac asta? Cât sunt de avansaţi? Nu aş plăti să mă antrenez la clubul Maestrului X, 6 Dan, şi să fiu de fapt antrenată de Gigel, care are 13 ani şi 3 Dan după ce s-a antrenat doi ani jumate.
Scoate din listă cluburile care nu-ţi lasă un “sentiment” pozitiv. Unde instructorul te-a repezit sau a refuzat să-ţi dea detalii.
6. Plăţi şi contracte
Un aspect important este şi preţul. Majoritatea avem un anumit buget alocat fiecărei activităţi, deci şi preţul contează. Dacă ai de ales un club cu preţuri mult peste limita pe care ai accepta-o şi nu consideri că oferă o asemenea calitate excepţională, probabil e indicat să nu te înscrii la ei. Porneşte însă cu un buget REALIST. Nu poţi avea pretenţii să te antrenezi într-un club foarte curat şi excelent dotat, cu instructori de calitate, pentru 2 lei pe lună.Fii atent la sistemul de plaţi şi dacă solicită contracte. În general acesta este un semn rău. Dacă nu ştii sigur că te vei antrena peste 6 luni tot acolo, poate nu e chiar o idee bună să plăteşti pe un an întreg sau să mai şi semnezi vrun contract în acest sens.
Dacă poţi să te antrenezi gratis, fă-o. De multe ori cluburile oferă un antrenament gratuit, pentru a vedea clientul cum merge treaba. Profită de ocazie. Şi, dacă te simţi bine acolo, plăteşte lunar. Măcar la început, până ştii că doreşti să rămâi alături de ei.
7. Cum te simţi?
Bănuiesc că ai prins deja un curs măcar gratis sau încă studiezi serios cele câteva cluburi ce s-au calificat după toate eliminările anterioare. Cum ţi se par oamenii de acolo? Studenţii avansaţi sunt obraznici? Sunt atenţi cu cei începători? Îi sprijină sau îi bat? Chiar dacă un începător este “nimeni” în ierarhie, asta nu înseamnă că e normal să fie abuzat sau tratat fără respect.Dacă vezi că studenţii sunt prost trataţi şi nu există nicio grijă pentru siguranţa lor, pleacă. Chiar dacă poţi accepta un antrenament mai dur, când poţi să-ţi depăşeşti limitele, dacă siguranţa şi sănătatea îţi sunt în pericol, nu mai este acceptabil. Nu eşti acolo să fii dus cu targa, eşti acolo să te antrenezi şi să te simţi bine.
Concluzionăm deci: există o serie de aspecte pe care trebuie să le ai în vedere, atunci când vine vorba să-ţi alegi un club de karate. E bine să fie destul de aproape de casă, cu un orar ce ţi se potriveşte, preţuri de bun simţ şi un inctructor dedicat, care munceşte alături de tine şi te ajută să creşti. Un club curat, cu facilităţile necesare şi o grupă de studenţi cu care să te antrenezi în mod plăcut şi, mai ales, în siguranţă. Dacă ai găsit un asemenea club, felicitări!
Antrenament plăcut!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)