duminică, 2 decembrie 2012

Salt la: Navigare, căutare
Shotokan este un stil de Karate introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte răspândit în lume, Shotokan se traduce prin "Școala lui Shoto", după porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar există și alte interpretări cum ar fi "Școala bradului și a valului", aici prin bradul mereu verde simbolizând veșnica tinerețe a concepțiilor și neîncetata lor înnoire iar prin val, munca necurmată care trebuie depusă pentru a putea însuși aceste principii, muncă asemenea valurilor care lovesc neîncetat țărmul. Acest stil pune accentul pe pozițiile adânci și lungi, pe tehnicile eficace în lupta de la distanță și pe dezvoltarea vitezei. Tehnicile de mâini și cele de picior apar în proporții egale.
Există numeroase kata, cum ar fi: Taikyoku, Heian, Tekki, Bassai, Kanku, Empi, Jion, Jitte etc., acestea fiind importate din Okinawa și modificate de maestrul Funakoshi, atât în privința unor tehnici, cât și a denumirilor inițial cu rezonanțe chinezești, dar apoi japonizate. Stilul Shotokan este popular în Japonia, mai ales în regiunea capitalei. Numeroase universități au în programul lor de studiu acest stil (Waseda, Takushoku, Keio etc). Acest stil este primul care a fost predat în Japonia în anul 1922 și primul care s-a răspândit prin intermediul instructorilor japonezi în Europa și America, apoi în toată lumea, fiind și astăzi cel mai cunoscut stil de karate.
În cadrul Shotokan-ului s-au dezvoltat două ramuri distincte după moartea lui Gichin Funakoshi. Astfel, Shotokai-ul condus de maestrul Shigeru Egami (1912-1981) care a urmat cel mai strict metoda maestrului său Gichin Funakoshi, în vremea căruia a fost unul din cei mai de seamă instructori ai școlii. În 1957, la moartea maestrului, devine instructor principal al Shotokan-ului, Egami fondând gruparea Shotokai, care refuză orice formă de competiție. Cu timpul, acest stil a devenit tot mai închis, chiar cu o tentă mistică, căutându-se atingerea unei trepte superioare a capacităților mentale prin exersarea aprofundată a kata-urilor, percepte filozofice stricte, chiar studii în direcția comunicării telepatice pentru controlul asupra adversarului. În prezent această ramură este puțin reprezentată, la moartea lui Egami în 1981 conducerea școlii fiind preluată de elevul său Oshima Tsutomu.
Ramura principală a Shotokan-ului a fost cea grupată în jurul maeștrilor Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama și Taiji Kase, care au fondat Asociația Japoneză de Karate (J.K.A.) cu scopul răspândirii karate-ului în lume ca formă sportivă. Instructorul principal al J.K.A., Masatoshi Nakayama (1913-1987) a început, copil fiind, studiul artelor marțiale; era descendentul unei vechi familii de samurai și din 1932 a fost elevul maestrului Funakoshi. Alături de Hidetaka Nishiyama, a pus bazele conceptului sportiv în karate, elaborând primele reguli de competiție și atrăgând în J.K.A. numeroși maeștri tineri ai Shotokan-ului, deși aceștia s-au lovit de împotrivirea fățișă a generației mai vechi. Această generație nouă de instructori a obținut curând mari succese în competiții și a activat puternic pentru răspândirea Shotokan-ului în lume, J.K.A. devenind prima organizație de karate renumită în întreaga lume.
Cei mai cunoscuți instructori ai Shotokan-ului sunt: Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama, Taiji Kase, Hirokazu Kanazawa, Keinosuke Enoeda, Teruyuki Okazaki, Hiroshi Soji, Norihiko Iida, Hideo Ochi, Masaru Miura, Miazaki Satoshi și Masahiko Tanaka.

vineri, 2 noiembrie 2012

Artbitrarea in competitii pe baza principiilor traditionale ale Karate-ului.
De: Hidetaka Nishiyama
I. Puncte cheie pentru arbitrarea Kumite.
1.   Mentineti atentia asupra celor doi concurenti simultan, mentineti privirea in stare de atentie “ Toyama-no-Metsuke pentru a vedea actiunile ambilor concurenti. Arbitru isi mentine respiratia pregatita in orice moment pentru “ Kiai “ , deci sincronizat cu concurentii.
2.  Cand concurentii initiaza miscarea , reactionati cu ei cu corpul dvs. Propriu stand in armonie cu ei. Arbitrul urmareste actiunea cu ambii ochi si mentine respiratia astfel incat sa fie pregatit pentru Kiai la fel cum si concurentii sunt pregatiti pentru kiai.
3.  Acordati atentie speciala picioarelor competitorilor atata timp cat acestea exercita o presiune puternica catre podea fara a tranti. In momentul detectarii la competitori initierea tehnicii (presiunea maxima la podea), arbitrul expira si scoate sunet (ca si la “Haii”) in timp ce incordeaza bratul pentru a incepe indicarea scorului sau neacordare  de puncte in functie de efectuarea tecii de catre competitori.. In acelasi timp arbitrul face o fotografie mentala a actiunii competitiei cu ajutorul careia va ajunge la o decizie privitoare la scor.
4.  Revedeti aceasta imagine pentru a judeca si acorda punctele.
NOTA:
 Reactiunea adecvata de presiune asupra podelei in momentul final al tehnicii, are scopul de a produce “todome” si adevarata forta “kime” si deci punctual. Daca presiunea asupra podelei nu este corecta, atunci “kime” si “todome” sunt imposibil de realizat.
In acest moment, in timp ce bratul se misca , decideti punctual sau nu, apoi continuati cu semnul bratului pentru “da”sau “nu”.

 OBSERVATIE: Dupa miscarea initiala a bratului, luati decizia de arbitrarea intr-o fractiune de secunda, daca este posibil. Daca nu, este bine si un pic mai tarziudeoarece o revedere adecvata si o arbitrare precisa mult mai importanta.
II. Puncte cheie- Punctele Kata
1.  Probleme fundamentale.
  A.   Corectati pozitia incorecta.
- Axa corpului trebuie mentinuta perpendicular pe podea.
  B.   Starea corecta sau incorecta.
-Capabil de a exercita presiunea maxima la podea.
-Capabil de a rezista la socul contact.

  C.   Mentinerea contactului vizualcorect sau incorrect.
  D.   Respiratie corecta sau incorecta.
- control adecvat al expiratiei si inspiratieipentru a controla tehnica
  E.   Grad de incarcare cu putere / energie Ki.
2. Elemente de punctaj.
A. Puncte de baza.
1. Dinamica corpului. Gradul de crestere al energiei pentru a fi directionata spre tehnica;
a. partile corpului se misca de la centrul incheieturilor fara a schimba alinierea.
b. gradul de corectitudine al ritmului la miscarea corpului, in timpul miscarii in sus de la podea prin partile corpului spre tinta.
c. gradul de crestere a energiei.
OBSERVATIE: in cazul tehnicilor de mana, energia este crescuta de patru ori daca o miscare liniara executata corect este transformata intr-o miscare de rotatie.
2. Puterea.
a. gradul total de presiune asupra podelei in stadiul final al miscarii corpului;
b. gradul total de energietransmise tintei de la presiunea asupra podelei, prin miscarea corpului;
c. gradul total de contractie a muschilor corpului spre tinta.
OBSERVATIE: in cazul puterii de soc sunt necesareintreaga musculature si contractia instantanee.
3. Forma.
a. gradul de contractie adecvat pentru aplicarea tehnicii – dar care nu este absolut necesar pentru actiune sau pentru devierea liniei de miscare;
b. gradul de corectitudine al pozitiei de la sfarsitul unei tehnici;
c. gradul de mentinere a pozitiei adecvate a liniei centrale, atat in aparare cat si in atac;
d. gradul de mentinere a pozitiei adecvate a privirii de contact cu adversarul;
e. gradul de precizie a pozitionarii tintei, exemplu Jodan si Chudan;
f. gradul de Kime/Zenshin in fiecare moment.
4. Tranzitia.
a. Fentarea.
Gradul de mentinere a greutatii corpului centrata si mentinerea controlului asupra picioarelor cu ajutorul corpului;
Pastrarea echilibrului fara miscarea centrului corpului in sus si jos.
b. Continuarea.
Gradul de folosire a fortei de contractie/reactie pentru mentinerea usoara a tehnicii de continuare (contractia/reactia maxima este apoi folosita pentru a initia urmatoarea tehnica).
Gradul de mentinere a momentului fara a intrerupe circulatia energiei / puterii – (continuarea constanta a tehnicii); Aceasta transmitere lina a momentului trebuie mentinuta de la inceputul pana la sfarsitul kata.
c. Tempo.
Gradul de potrivire corecta a timpilor in aplicarea tehnicii.
B. Puncte de indemanare.
1. Stapanirea.
a. Gradul de acuratete al tehnicii si a miscarii corpului;
b. Gradul de calitate a tehnicii este rezultatul unei perioade lungi de antrenament;
2. Impresia.
Gradul de impresie perceput in exterior ca dinamica interioara a corpului.